Despre Ionel Teodoreanu
Nascut pe 6 ianuarie 1897 la Iasi, Ionel Teodoreanu este fiul mijlociu al lui Osvald, avocat, si al Sofiei, profesoara de pian la Conservatorul iesean, fiica lui Gavriil Musicescu. Mai are doi frati: Alexandru Osvald, cunoscut ca Pastorel, si Laurentiu. Numele sau de botez era Ioan Hipolit. Face scoala primara in Bucuresti la Pitar Mos timp de doi ani, apoi la Iasi la Gheorghe Asachi. Liceul il face tot la Iasi, avandu-l profesor pe Calistrat Hogas si colegi pe Demostene Botez si Mihai Ralea. Din 1916 pana in 1917 face stagiul militar la o unitate din Botosani. Urmeaza Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi si, in 1920, obtine diploma de licenta. In trei sesiuni consecutive promovase trei ani de studii ai facultatii. Imediat dupa terminarea studiilor se casatoreste cu Maria Stefana Lupascu - Lily - pe care o cunoscuse in 1918, la Iasi, aceasta fiind fiica diplomatului roman Stefan Lupascu si a Mariei Mazurier si nepoata sotiei lui Barbu Delavrancea. Lily se nascuse la Paris si ceea ce ii leaga pe cei doi este pasiunea pentru literatura si talentul pentru scris, Lily devenind scriitoare. Intalnirea dintre ei este descrisa atat in cartea ei, Ursitul, cat si in romanul lui Ionel Teodoreanu, Bal mascat. Dragostea lui pentru logodnica sa devine evidenta in poeziile pe care scriitorul le publica in revista Insemnari literare sub titlul Jucarii pentru Lily in prima parte a anului 1919. Cupplul va avea doi copii gemeni, Stefan si Osvald.
Profeseaza avocatura la Iasi, scriind pentru Insemnari literare, Viata Romaneasca, Gandirea, Universul literar, Adevarul literar si artistic, Romania literara, Flacara, Revista Fundatiilor regale. In 1923 isi publica romanul Ulita copilariei, dupa care continua cu La Medeleni - trilogie formata din Hotarul nestatornic, Drumuri si Intre vanturi -, Turnul Milenei - inspirat dintr-o legenda -, Golia, Arca lui Noe - dedicat lui Garabet Ibraileanu, Secretul Anei Florentin, Fundacul Varlaamului - inspirat de imaginea tatalui sau, care murise in 1938, anul publicarii romanului -, Pravale baba etc. Scrie povestiri autobiografice pe care le aduna in cartea In casa bunicilor, poezii in volumul Hai-Diridam, scrie si memorii in Masa umbrelor sau in Intoarcere in timp. Sa vie Bazarca a aparut postum, in 1971, desi fusese scris in 1947. Intre 1930 si 1933 este director al Teatrului National din Iasi. Acest oras ii era foarte drag lui Ionel Teeodoreanu, evocandu-l in multe din textele sale, numindu-l "dulce targul Iesilor". Se muta la Bucuresti incepand cu 1938, odata cu mutarea revistei Viata Romaneasca si a celor mai multi dintre colaboratori in capitala, dar si dupa moartea lui Garabet Ibraileanu si a tatalui sau. Recunoasterea sa era certa si textele sale sunt incluse in manuale scolare, in culegeri, in antologii, este tradus in alte limbi. Pe 3 februarie 1954, in timp ce iesise dupa cumparaturi, Ionel Teodoreanu face un infarct si moare. Este inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti.