Iordan Chimet - Dreptul la memorie

Iordan Chimet este unul dintre cei mai cunoscuți prozatori români. Asociat adesea cu suprarealismul românesc, scrie antologii de poezie și face cercetare pe diverse subiecte. Este interesat de literatură încă din copilărie, iar emoția pe care ne-o transmite este diversă și extraordinară. Este colorat în exprimare, ambițios și plin de armonie. Este inspirat de viața simplă, trăită la sat și duce cu sine amintirile înaintașilor săi. Fiecare poveste pe care o aduce în fața publicului este inspirată din realitate, iar realitatea lui nu este cosmetizată. El prezintă vieți, ideologii și trăiri într-un stil unic, care ne va cuceri. Scrie de la vârste fragede, cu scop terapeutic, și aduce un elogiu vieții la țară, pe care o iubește și la care face tot posibilul să se întoarcă ori de câte ori are ocazia.

Scrie Dreptul la memorie tocmai pentru a-și elibera dorurile și ofurile mult vreme ascunse. Aceasta este cea mai cunoscută antologie literară a sa, iar autorul aduce în fața publicului propriile sentimente și trăiri și nu se teme că va fi judecat pentru acestea. Scrie, scrie și compune pentru public, dar folosește arta scrisului pentru a oferi publicului un soi de evadare din cotidian. Este nostalgic și își exploatează amintirile în folosul publicului, doar s-ar elibera de greutatea unor astfel de trăiri. Lucrarea se adresează tuturor acelora care au suferit, au trăit la intensitate maximă și au iubit la fel. Prin urmare, cartea este despre noi, cei melancolici, iar autorul are curaj să vorbească-n numele nostru, să scoată la iveală tot ce noi ne temem să spunem cu voce tare.

Prin urmare, Chimet vorbește despre dreptul omului de a-și păstra memoria, de a păstra cu sine toate lucrurile bune și toate relele care l-au izbit de-a lungul vieții. Folosind abundent metafora ca formă de exprimare, Chimet dă naștere unui manuscris extraordinar, care va fi tradus în nenumărate limbi străine și va servi drept sursă de inspirație pentru scriitorii aflați la început de drum. El vorbește despre memoria colectivă și memoria individuală și despre felul în care acestea interferează. El vorbește despre memorie, despre uitare și despre neputință. În mod paradoxal, lucrarea atinge subiecte sensibile, iar scriitorul face o analogie a extraordinară. El vorbește despre viață, despre uitare, despre amintire și despre credință.

Autorul este un maestru nemaipomenit, un artist genial, care nu uită, care reamintește despre toate relele lumii. El nu se teme să scoată urâtul la iveală, nu dorește să aducă în fața noastră un portret fals, al unei lumi ideale. Este realist, optimist pe alocuri, întotdeauna nostalgic, ancorat în lumi demult uitate și dornic să-și deschidă sufletul pentru aceea care vor să-l exploreze cu grijă. Cartea va fi apreciată peste hotare, tradusă în franceză și engleză și va sta la baza unor conferințe internaționale. Filozofia lui Chimet atinge generații la rând, iar steaua sa nu apune după moarte. Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea este de găsit în numeroase ediții, după cum urmează: Univers (1999), Meridiane (1997), Editura pentru Literatură (2002).