Irene Nemirovsky - Neintelegerea

Irène Némirovsky s-a născut pe 11 februarie 1903 în Kiev, Ucraina, într-o familie de bancheri evrei bogați. Tatăl ei, Leon, era unul dintre cei mai bogați finanțatori din Rusia, iar Irène a crescut înconjurată de lux și eleganță în Sankt Petersburg. După Revoluția Bolșevică, familia a emigrat mai întâi în Finlanda, apoi în Suedia, stabilindu-se în cele din urmă în Franța în 1919. Irène a studiat la Sorbona și a început să scrie la vârsta de 18 ani. Primul său roman, "David Golder", publicat în 1929, a avut un succes imediat și a fost adaptat pentru marele ecran în 1930. Deși a fost recunoscută ca o autoare de mare valoare, Irène s-a confruntat cu antisemitismul și a fost nevoită să se convertească la catolicism în 1939. În 1942, a fost arestată și deportată la Auschwitz, unde a murit de tifos la vârsta de 39 de ani. După moartea sa, fiica ei Élisabeth a publicat romanul "Suite française", care a câștigat prestigiosul premiu Renaudot în 2004, fiind primul autor postum care a primit acest premiu. Povestea vieții lui Irène Némirovsky este la fel de complexă și captivantă ca oricare dintre romanele sale, iar recunoașterea postumă a talentului său a adus-o în atenția publicului larg.

"Neînțelegerea" este un roman care reușește să transpună complexitatea relațiilor umane și impactul războiului asupra vieților oamenilor. Povestea se concentrează pe Yves Harteloup, un burghez sărăcit, întors recent din Marele Război, care se îndrăgostește de Denise Jessaint, soția unui industriaș bogat, în timpul unei vacanțe în Hendaye, un loc idilic din copilăria sa. După întoarcerea la Paris, cei doi amanți descoperă că pasiunea lor nu este suficientă pentru a depăși diferențele sociale și economice care îi separă. Romanul evidențiază presiunile sociale, familiale și economice care pot destrăma chiar și cele mai puternice legături de iubire.

Criticii au lăudat romanul pentru maturitatea și profunzimea cu care Némirovsky descrie relațiile amoroase și pentru capacitatea sa de a surprinde atmosfera interbelică a Parisului. Este remarcată, totodată, abilitatea autoarei de a portretiza durerea și mândria rănită a personajelor sale, în special a lui Yves. Romanul a fost publicat inițial în anul 1930 în Franța, la editura Fayard, iar în România a fost publicat în două ediții: Polirom, 2014 și Litera, 2020.