Irina Holdevici - Tratat de terapie cognitiv-comportamentala

Irina Holdevici s-a născut pe 18 septembrie 1949 la București și încă din tinerețe a fost fascinată de comportamentul uman. Așa se face că va urma o facultate în domeniu și va urma și studii în străinătate, în Irlanda și Germania și va obține un doctorat în psihologie în cadrul Universității București. Așa a devenit profesor de psihoterapie, psihologia sportului și psihopatologie în cadrul aceleiași universități dar și la Titu Maiorescu. Experiența sa de peste 20 de ani în tratarea afecțiunilor nevrotice și psihosomatice a făcut-o celebră în rândul autorilor români din domeniu. A publicat peste 15 cărți cum ar fi Hipnoza clinică, Logică și perspicacitate sau Psihoterapii de scurtă durată și peste 300 de studii.

Cartea de psihologie "Tratat de psihoterapie cognitiv comportamentală" a apărut pentru prima dată la Editura Științelor Medicale în 2005. Ediția va fi urmată de editura Trei în 2007 și 2011 dar edițiile nu se opresc aici ci continuă să se îmbunătățească odată la câțiva ani.

Poate că termenul de cognitiv- comportamental vă este mai puțin cunoscut dar odată ce aflat ce înseamnă vă veți da seama că toată viața ați avut tangență cu el. Partea cognitivă a creierului este cea care se referă la cunoaștere, deci ceea ce facem este să identificăm comportamentul pacientului și să îl îndreptăm acolo unde este cazul. Cel mai simplu exemplu este cel al depresiei. Pacienții ce suferă de depresie au impresia că lumea se sfârșește în jurul lor. Ei nu mai folosesc raționamente logice atunci când vine vorba despre viitor și despre viața lor sau ajung la comportament destructiv și autosabotaj. Lor nu li se va cere să își schimbe comportamentul ci să analizeze trecutul și propriile acțiuni pentru a-și forma propria părere despre ei. Se stabilesc în urmă rezultatului mecanisme și sarcini ce trebuie realizate pentru a fi notate ulterior și nu li se dă voie să stea pentru a nu se gândi la Dumnezeu știe ce. Psihoterapia cognitiv- comportamentală se poate realiza și în grup pentru că unor oameni li se pare mai ușor să își rezolve problemele când le sunt și alții ca ei alături. Pentru fiecare subiect se dau aceleași situații iar modul de rezolvare sau de gândire este notat. Ulterior, rezultatele se compară iar progresul de multe ori este prezent la tot grupul.

Diferența dintre o ședință de terapie simplă și una complexă stă fix în rezolvarea problemei. Să luăm ca exemplu fobiile. Un terapeut identifică fobia și vorbește cu pacientul despre ea până ce aceasta se diminuează. Un terapeut cognitiv- comportamental se duce până la rădăcina problemei. Când s-a întâmplat prima dată, de ce a continuat să apară și care este triggerul ei? Astfel pacientul se va ajuta singur și nu va avea nevoie de prea multe ședințe pentru a-și rezolva problema. Dacă nu există cooperare și deschidere pentru a face așa zisele teme pentru acasă, atunci nu va avea nici o șansă să scape de meteahna sa.