Irvin D. Yalom - Calaul dragostei si alte povesti de psihoterapie

Irvin Yalom, cunoscut psihiatru american, s-a născut la 13 iunie 1931, la Washington. Provine dintr-o familie de evrei, care a emigrat din Rusia pentru a se stabili în America, cu mulți ani înaitea nașterii acestuia.

Printre cărțile de referință se numără: "Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie" (1989), "Plânsul lui Nietzsche" (1992), "Mama și sensul vieții. Povești de psihoterapie " (1999), "Darul psihoterapiei" (2002), "Soluția Schopenhauer" (2005), "Privind soarele în față" (2008), "Problema Spinoza" (2012), "Efemeride și alte povești de psihoterapie" (2015), "Călătoria către sine" (2017).

Cartea "Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie", publicată în anul 1989, este compusă din poveștile a 10 pacienți, fiecăreia dintre ele fiindu-i dedicate un capitol. Toate poveștile sunt cazuri reale, extrase din activitatea ca psihoterapeut a lui Irvin Yalom, toți acești pacienți dându-și acordul ca experiența lor să facă parte din această carte.

Titlul cărții este dat de povestea din primul capitol, urmată apoi de "Dacă violul n-ar fi în afara legii", "Grasă", "A murit cine nu trebuia", "Nu credeam s-o pățesc și eu", "Nu trebuie să fi blând", "Două zâmbete", "Trei scrisori nedesfăcute", "Monogamie terapeutică", "În căutarea visătorului".

Printre problemele cu care se confruntau cei zece pacienți se numără singurătatea, disprețul față de sine, migrenele, obezitatea, hipertensiunea, tristețea, deprimarea, impotența, compulsivitatea sexuală, dragostea obsesivă, oscilațiile bruște ale stării de spirit.

Yalom a făcut pentru domeniul psihoterapiei ceea ce Oliver Sacks a făcut pentru domeniul neurologiei. El consideră că materia primordială de care se ocupă psihoterapia este întotdeauna durerea existențială, și nu sunt, asa cum se susține adeseori, pornirile instinctuale refulate.

Prin aceste 10 povești, Yalom examinează cele patru realități date, ce sunt deosebit de relevante pentru psihoterapie, și anume: inevitabilitatea morții, atât a noastră, cât și a celor dragi, libertatea de a ne modela propria viață, faptul că, în definitiv, suntem cu toții singuri, dar și că viața nu are un sens final evident.

Departe de cazurile clinice obișnuite, prezentate la rece pentru a ilustra concepte, teorii, ca alte scrieri ale genului, Yalom ne deschide ușa cabinetului său. Într-un cadru confortabil și cald, autorul reconstituie cele 10 cazuri.

Primele trei cazuri, prezentate în carte, urmăresc ședințele de terapie ținute cu Thelma, Carlos și Betty:

1. "Călăul dragostei": Thelma, o femeie de 70 de ani, "cu acel tremur senil al bărbiei, părul galben oxigenat, rar și neingrijit, mâinile emaciate, cu vene albăstrii". De-a lungul ultimilor douăzeci de ani fusese cronic deprimată și aproape fără întrerupere sub tratament psihiatric. L-a văzut pe Yalom ca pe ultima ei speranță, deoarece, cu 8 ani în urmă avusese o legătură amoroasă cu terapeutul ei, Matthew, un intern la psihologie, tânâr și chipeș, pe care nu reușea să și-l mai scoată din minte.

2. "Dacă violul n-ar fi în afara legii": Carlos, un bărbat de 39 de ani, suferea de o formă rară de limfom, cu evoluție lentă. Timp de zece ani, tumora răspunsese bine la tratament, dar acum cancerul îi invadase plămânii, începând să-i pună în pericol și inima. În terapie vorbea despre disconfortul lui fizic, despre cât de mult detesta chimioterapia, dar cel mai mult vorbea despre femei și sex.

3. "Grasă": Betty, o femeie de 27 de ani, cu o greutate de 112 kilograme, la o înălțime de un metru cincizeci și șapte. În viața ei nu mergea nimic bine, lucra 60 de ore pe săptămână, nu avea prieteni, viață socială, și niciun fel de activități în orașul în care locuia.

Cartea "Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, Trei (2008) și Trei (2012), făcând parte din colecția Psihologie-Psihoterapie.