Irvin D. Yalom - Privind soarele in fata

Irvin Yalom, psihanalist, psihiatru și scriitor american, s-a născut pe 13 iunie 1931, în Washington, D.C., într-o familie de evrei, ce s-a mutat în America cu mulți ani înainte de venirea pe lume a lui Yalom.

Dupa ce a terminat studiile de licență la Universitatea George Washington, în anul 1952, și un doctorat în medicină la Școala de Medicină a Universității din Boston, în anul 1956, și-a finalizat stagiul de practică la Spitalul Mount Sinai din New York, și rezidențiatul la Clinica Phipps a Spitalului Johns Hopkin din Baltimore, încheindu-și pregătirea în anul 1960.

Yalom și-a început cariera literară în anul 1970, atunci când a fost publicată cartea "Tratat de psihoterapie de grup", aducând unele dintre cele mai durabile contribuții în materie de psihoterapie de grup, dezvoltând propriul său model de psihoterapie existențială.

Psihoterapia existențială subliniază faptul că problemele de sănătate mintală sunt cauzate frecvent de luptele cu existența. Temele comune includ frica de moarte, impulsul către libertate și dorința de a evita izolarea. Prin cărțile sale, Yalom a demonstrat importanța acesteia în psihoterapie.

Scrierile sale despre psihologia existențială se concentrează pe ceea ce el numește cele patru "date" ale condiției umane: libertatea, izolarea, lipsa de sens, mortalitatea, discutând modalități prin care o persoană poate răspunde acestor preocupări, atât într-un mod funcțional, cât și disfuncțional.

Pe lângă scrierile sale academice, de non-ficțiune, Yalom a scris o serie de romane, experimentând diferite tehnici de scriere. În romanul "Cu fiecare zi mai aproape", invitând un pacient să scrie împreună cu el despre experiența terapeutică.

Lucrările sale au fost folosite ca manuale universitare și lectură standard pentru studenții la psihologie, viziunea sa nouă și unică asupra relației psihoterapeut-pacient fiind adaugată în curriculumul programelor de psihologie din școli precum Colegiu de Justiție Penală John Jay din New York.

Printre cele mai de seamă cărți de non-ficțiune ale lui Yalom se numără: "Tratat de psihoterapie de grup" (1970), "Psihoterapia existențială" (1980), "Darul psihoterapiei" (2001), "Privind soarele în față" (2008), "Călătoria către sine. Memoriile unui psihiatru" (2017), "O chestiune de viață și de moarte" (2021) - scrisă împreună cu soția sa Marilyn Yalom.

"Privind soarele în față. Cum să înfrângem teroarea morții", publicată în anul 2008, aduce în prim plan frica de moarte a autorului. Fiecare persoană se teme de moarte, aceasta este umbra noastra întunecată, de care nu suntem despărțiți niciodată.

Cartea începe citându-l pe Francois de la Rochefoucauld: "Soarele și moartea nu pot fi privite fix în față", continuând cu explicare faptului că, deși conștiința de sine este unul dintre darurile supreme, la fel de prețioasă precum viața însăși, aceasta are, în același timp și un preț foarte mare: rana mortalității. Noi știm faptul că vom crește, vom înflori și apoi, inevitabil, vom descrește și vom muri, cunoaștere care ne umbrește veșnic existența.

Yalom demonstrează în "Privind soarele în față", cum teama de pensionare, îngrijorările legate de schimbarea locului de muncă sau mutarea în alt oraș sunt înrădăcinate în frica noastră cea mai profundă, cea de moarte.

Cu toate acestea, această anxietate poate provoca o trezire la viață, putându-ne ajuta să realizăm conexiunile pe care le avem cu ceilalți, dar și influența noastră asupra lor. Prin astfel de experiențe putem transcende sentimentul nostru de finitate și tranziție, putând trăi aici-și-acum.

În ultimul capitol al cărții, Yalom oferă câteva instrucțiuni psihoterapeuților care doresc să-și ajute pacienții să-și depășească frica de moarte.

Cartea "Privind soarele în față. Cum să înfrângem teroarea morții" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, după cum urmează: Vellant (2011) și Vellant (2022).