Agonie și extaz este un roman biografic al lui Michelangelo Buonarroti, scris de autorul american Irving Stone. A fost publicat în primă ediție de Editura Doubleday, pe 17 martie 1961 în Statele Unite.
Cu acest roman, Irving Stone a urmărit restabilirea adevărului în împrejurările cele mai elocvente ale unei vieți de agonie și de extaz. (Agonie în sensul original al cuvântului, acela de luptă, pe care l-a folosit cândva Milton înfățișând un alt titan, pe Samson agonistes). Cercetători dintre cei mai renumiți ai operei artistului au contribuit, într-un fel sau altul, la păstrarea acestui mit al existenței lui Michelangelo sau chiar la unele imprecizii în aprecierea operei.
Michelangelo nu a trăit, ca Rafael, de pildă, seninătatea creației. Pentru el, actul suprem al eliberării ideii din învelișul de piatră, zborul cutezător al gândului, însemnau adesea suferință și tristețe. Idealul său artistic, plăsmuit nu în însingurare, ci în participare directă la năzuințele oamenilor din vremea sa, era mult prea înalt pentru ca operele lui, pe care le privim astăzi cu tăcută înfiorare, să fi însemnat altceva decât trepte tăiate într-o piatră dură, în drumul amețitor spre măreția supremă.
Irving Stone vorbește uneori despre creația lui Michelangelo - așa cum au făcut-o, mai ales în ultimele decenii, alți comentatori - ca despre o expresie a extazului mistic. O mistică personalistă care ar ridica la suprafață din adâncurile tulburi ale subconștientului imagini în care artistul recunoaște, cutremurându-se, un semn că e ales să vorbească în numele unor forțe supreme. Așa gândeau Freud și Merejkovski despre Da Vinci.
Irving Stone e doar un biograf al unei mari personalități renascentiste; el nu are ambiții de exeget, nici de istoric. Dar chiar și așa stând lucrurile, nu putem să nu observăm că unor teze fundamentale ale istoriei sociale le sunt propuse, în această carte, soluții cam superficiale.
Artist al gloriei și al suferinței umane, el însuși purtând de-a lungul vieții semnul neiertător al suferinței, Michelangelo a dat generației următoare sentimentul viu și deplin al demnității umane.