Isaac Asimov - Sfarsitul eternitatii

Scriitor american de succes, Isaac Asimov avea să cunoască succesul internațional cu romanele sale fantastice. Cel care avea să pună bazele unei științe noi și inovative, care avea să cucerească audiența cu seria „Fundația”, va continua să impresioneze și să surprindă deopotrivă. Cu studii temeinice în științele exacte, avea să devină, mai apoi, interesat de literatură veche și limbi străine. În copilărie citea revistele Pulp, publicații de ficțiune, care i-au influențat întreaga activitate literară de mai târziu. Școlit în cele mai apreciate universități ale lumii, își face prieteni faimoși, printre care Kurt Vonnegut  ori creatorul seriei Star Trek, Gene Roddenberry.

„Sfârșitul eternității” este una dintre cele mai apreciate scrieri semnate de Isaac Asimov, care continuă seria fantastică începută de autor cu ani în urmă. Asimov este îngrozit de zbor și, deși mare parte din scrierile sale își concentrează acțiunea în spațiu ori în alte galaxii, în realitate acesta refuza să zboare. Va descoperi astfel pasiunea pentru navigație și întreprinde lungi călătorii cu vaporul pe care le va nota în jurnalul său de călătorie. Pasionat de robotică, Isaac Asimov își conturează universul literar într-o formă deosebită, care va cuceri audiența de pretutindeni și va fascina generații. Cartea este însă diferită de tot ceea ce ne-a servit scriitorul până acum, de aceasta dată vom fi purtați într-un paradox al timpului, într-un univers paralel. Eternitatea lui Asimov este stranie și diferită, ba chiar construită pe concepții noi și bazate întru totul pe știință și tehnologie. Eroii lui Asimov călătoresc în spațiu cu ajutorul unui lift, aceasta fiind metoda lor de tranziție de la o perioada la alta. Așadar, călătorim prin istorie, timp și spațiu și luăm parte la adevărate spectacole științifico-fantastice.

În accepțiunea autorului, universul este un spațiu simplu de explorat cu ajutorul tehnologiei, iar dezvoltarea individului depinde de progresul sau regresului acestui spațiu paralel. Cartea este într-adevăr în mare parte ficțională, iar sursele de inspirație ale lui Asimov vor fi cuprinse de prin numeroasele tratate citite, cărți de specialitate ori simple reviste de acest gen. Personajele sunt inspirate, la fel, din materialele cu care autorul intră în contact, iar eroii sunt înfrumusețati prin imaginația sporita a autorului. Este necesar să amintim dorința scriitorului de a readuce la viață literatura fantastica, de a aduce un omagiu acestui tip de scriere și de a câștiga un public cât mai numeros.

Cartea ajunge rapid in atenția publicului, dar și în atenția criticilor și chiar pe masa studiourilor de la Hollywood, care o vor utiliza drept sursă de inspirație pentru câteva pelicule celebre. Numele lui Asimov este astăzi asociat mai mult cu știința decât cu literatura, iar romanele sale vor dăinui peste veacuri. La numai un click distanță, pe site-ul nostru, romanul se găsește în mai multe ediții, după cum urmează: Teora (1994), Teora (1998), Teora (1995).