„Soarele gol" este cel unul dintre cei mai apreciate romane științifico-fantastice. Fiind cel de-al doilea roman al lui Isaac Asimov, apare pentru întâia oară în 1957, pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Povestea lui Asimov are la bază o serie de cercetări științifice referitoare la folosirea roboților în timpul conflictelor armate, iar sursa de inspirație a autorului survine dintr-o serie de călătorii incognito în zone de război. S-a spus, de-a lungul timpului, că Asimov ar fi fost interesat de originea popoarelor, dar și de existența formelor vii pe alte planete sau în spații necunoscute nouă, muritorilor.
Prin urmare, Asimov își revarsă talentul și își adună pasiunile într-un roman cutremurător, dar prea puțin realist. Scriitorul creează o antiteză între planeta Pământ și o așa numită planetă Solaris, aceasta din urmă fiind o rivală de ordin politic care amenință suveranitatea pământenilor.
Romanul debutează cu uciderea misterioasă a unui fetolog, savant care are sarcina de a îngriji fetușii și copiii până la dobândirea independenței. Din ordine stricte ale guvernului planetei Solaris, Elijah Baley este desemnat să investigheze cazul. Înainte de a părăsi Pământul pentru a-și îndeplini misiunea, Baley primește un coechipier, robotul cu înfățișare umană, Daneel Olivaw.
Misiunea eroului nu este deloc una simplă, iar anchetarea crimei suspicioase nu este singura comandă cu care a fost însărcinat. Căci, guvernul pământean dorește să știe toate informațiile despre viața pe Solaris, toate obiceiurile, regulile și legile, dar, în special, toate slăbiciunile sistemului conducător.
Când Baley, împreună cu al său ajutor, ajunge pe Solaris, este implicat într-o serie de evenimente ce cu greu ar fi crezute de cititori. Prins la mijloc, între o comunitate nepământeană, ghidată după o serie de norme stranii și extrem de dure, și dorința de a se întoarce victorios la ai săi.
Lupta lui Baley se dovedește crâncenă, iar legile locuitorilor solarieni îi fac șederea și mai dificilă. Într-o lume dezorganizată, guvernată de legi absurde și pedepse de neînțeles, singurii locuitori sunt cumva obligați să trăiască izolați. Căci regula de baza pe Solaris este aceea conform căreia oamenii sunt învățați de la vârste fragede să păstreze distanța față de semenii lor. Prin urmare, mai marii solarieni sunt convinși că lumea lor ar putea fi condusă doar de roboți, aceștia neavând sentimente, conștiința și fiind capabili să servească oricăror scopuri, oricât de meschine ar fi acestea.
O distopie asemănătoare celei scrise de Aldous Huxley în 1932, „Minunata lume nouă”, aduce în prim plan o imagine aproape apocaliptică a lumii în care trăiește Baley. Teama de eșec îl va determina pe acesta să recurgă la tot felul de șiretlicuri pentru a izbăvi călătoria în care a fost trimis.
Un roman impresionant, cu accente dramatice, cu iz de comedie neagră, avea să devină un clasic al literaturii științifico-fantastice. Iubitorii distopiilor ori scrierilor de gen vor fi încântați să descopere în rafturile noastre mai multe ediții ale cărții lui Asimov, după cum urmează: Nemira (1998), Univers (1975/2007), Teora (1993).