Publicat pentru întâia oară în anul 1982, volumul intitulat „Casa spiritelor” avea să devină una dintre cele mai cunoscute opere semnate de Isabel Allende. Autoarea născută în Chile avea să lase o moștenire literară extraordinară, iar astăzi, la cei aproape 80 de ani, va aduce încă magie în casele cititorilor de pretutindeni. După cum ne-a obișnuit, Allende își construiește poveștile într-o manieră unică, extraordinară și pune la baza acestora fapte reale peste care a dat de-a lungul vieții. Eroii săi sunt îndeosebi curajoși și reușesc sa să facă față cu brio încercărilor la care sunt supuși. La o analiză mai atentă, observăm că autoarea concentrează întreaga putere în mâinile femeilor și oferă acestora forțe nebănuite. La Allende totul capătă un aer nou, magic și care ne copleșește și ne transformă pe parcursul lecturii. Acum ne aflăm în fața romanului său de debut, un volum cu un puternic impact emoțional, care ne va determina să citim și alte opere semnate de Isabel Allende.
Cartea este una cu puternice valențe autobiografice, căci la baza sa stă o scrisoare pe care autoarea urma să i-o expedieze bunicului său aflat pe patul de moarte. De la câteva rânduri, redactate în grabă și până la un roman de mare întindere a fost numai un pas, iar rezultatul a fost de-a dreptul extraordinar. Cartea va fi ecranizată zeci de ani mai târziu și se va bucura de numeroase distincții literare. Numele lui Allende cunoaște rapid faima mondială, iar tânăra născută în Chile nici nu își poate imagina valul de celebritate care o așteaptă.
„Casa spiritelor” este un elogiu adus vieții simple, este o reîntoarcere către istorie și origini, un manifest emoționant pentru bătrâni și o lecție de viață pentru tineri. Romanul debutează brusc, luând forma unei scrisori de despărțire, dar, mai apoi, se transformă într-o vasta pledoarie pentru viață și amintiri. Pe alocuri, avem descrieri fascinante, cunoaștem popoarele sud-americane, trăim mizeria și sărăcia mahalalelor din Chile ori Venezuela, asistăm la abuzuri și altele asemenea, urmărim ascensiunea liderilor politici și decăderea societății. Cunoaștem îndeaproape viața autoarei, deși este știut faptul că ficțiunea reprezintă undeva la 60% din scriere, însă acest lucru nu îi diminuează valoarea. Jurnalul lui Allende ia conotații politice, îndeamnă la revenirea la democrație, acuză și condamnă oameni și legi, dar își păstrează totuși caracterul romantic.
Scrisoarea aceasta este una dintre cele mai de preț, spunea Isabel Allende într-un interviu acordat unei televiziuni din țara sa natală. Observăm astfel cât de personal este acest roman, intim și sensibil in același timp. Odată apărut pe piață, se vinde în ritm alert, iar iubitorii scrierilor de acest gen pot găsi cartea în anticariatul nostru în mai multe ediții: Humanitas (2004), Larry Cart (1995).