Isabel Allende - Fiica norocului

Publicat pentru întâia oară în anul 1998, romanul semnat de Isabel Allende avea să aducă în fața publicului o poveste extraordinară, care îmbină realitatea tristă din Chile cu modernizarea metropolei San Francisco. Eroina lui Allende este Eliza Sommers, o fată abandonată, dar protejată de familia Sommers. Când Eliza decide să pornească pe urmele bărbatului pe care îl iubește, familia acesteia se scandalizează și îi retrage întreg suportul acordat. De aici înainte începe o adevărată desfășurare de forțe, o poveste fără precedent despre dragoste și alți demoni. Eroina pornește în căutarea bărbatului iubit, îl găsește și trăiește o istorie parcă ruptă dintr-un vechi film romantic.

Acțiunea se petrece lent, dar ne  va captiva și nu ne va plictisi cu descrieri anevoioase. Allende captează atenția publicului și devine, pe alocuri, de-a dreptul siropoasă. „Fiica norocului” este probabil cea mai cunoscută operă semnată de scriitoarea sud americană. Este interesant de amintit că eroina romanului este un alter ego al autoarei, iar acțiunile acesteia sunt inspirate din viața lui Allende.

Iubiri si trădări, suferințe și momente de fericire deplină, tihnă și agitație, nebunie și exuberanță, revoltă și resemnare, acestea sunt stările și etapele prin care autoarea își trece protagonista și, totodată, pe noi, cititorii. Cumva, Allende își găsește inspirația în cotidianul zilelor sale, în viața trăită când în Chile, când în America. O serie de evenimente nefaste se petrec de-a lungul romanului, personajele apar și dispar, emoțiile se estompează, iubirea se stinge, apar noi alianțe și iau naștere tot soiul de rivalități.

Eliza cunoaște liniștea, dar este nevoită să parcurgă toate furtunile vieții. Ajunge să iubească și să își dăruiască sufletul unui bărbat nedemn și misogin, pe care îl va urî într-un final. Femeia pornește singură în această călătorie fascinată, se rupe de toți și toate, își abandonează familia adoptivă, își uită prietenii, patria și limba. Mai apoi, trece printr-o perioada de acomodare, depășește obstacole și ajunge chiar să creadă că, în sfârșit, și-a găsit alesul. Când lumea sa se destramă, iar bărbatul dorit se transformă într-un străin, Eliza se pierde, aproape atinsă de nebunie, pornește iar la drum. Este interesant de menționat că Allende face o paralele fascinantă intre drumul străbătut întâia oară, în căutarea iubirii și cel de întoarcere, cel de după destrămarea acesteia. Acum întâlnim o altă Eliza, mai puternică și mai realistă. Suferința eroinei se transformă pe parcursul epilogului într-o lecție pe care viața a ținut morțiș să i-o ofere, iar femeia pare împăcată cu acest fapt. Norocul pare că a părăsit-o odată cu iubirea, dar oare la acest sentiment efemer să se rezuma întreaga sa viață?

Volumul se vinde în ritm alert la numai câteva săptămâni de la apariție, iar în anticariatul nostru este disponibil în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2002), Humanitas (2016), Humanitas (2007).