Isabel Allende - Paula

Romanul semnat de Isabel Allende este, probabil, cel mai personal manuscris al autoarei. Apărut pentru întâia oară în anul 1994, acesta spune povestea morții fiicei sale, Paula. La doi ani de la tragicul eveniment, autoarea are puterea de a așterne pe hârtie întreaga suferința îndurată. Astfel, Allende își deschide sufletul în fața cititorilor și are curajul să își exprime sincer gândurile, frustrările și neputințele. Cartea este plină de semnificații ascunse, dar, mai ales, conține regretele unei mame care și-a pierdut fiica în urma unei boli incurabile. Frustrările mamei îndoliate, neputința de a-și vindeca fiica și tristețea permanentă sunt numai câteva stări pe care le vom cunoaște de-a lungul lecturii.

Romanul este de o sinceritate și o profunzime cum rar întâlnim, ori Allende ne-a tot obișnuit cu romantismul său incurabil. Cartea aceasta este totuși una diferită și care ne va marca pentru totdeauna. Probabil, nu ne-am fi așteptat la o astfel de mărturisire din partea unei scriitoare care părea veșnic împlinită și mulțumită. Acum, mai puternic ca niciodată, ne poveste realitatea din spatele mitului ori acum conștientizăm că, în spatele creatorului, stă o persoană reală, dominată de fel și fel de sentimente. Acest eveniment nefericit o va urmări pe Isabel Allende pe tot parcursul vieții și îi va dărui, pe lângă durere, o forță creatoare extraordinară. Observăm, așadar, că acest subiect sensibil va scoate la iveală cele mai frumoase metafore și ceea mai sensibile gânduri pe care autoarea le va însemna în volumele sale de mai târziu.

Scrierea ne va cuceri încă de la prima răsfoire, însă, treptat, vom fi absorbiți de intensitatea stilului pe care îl abordează scriitoarea. „Paula” este cartea cea mai personală pe care autoarea o aduce în lumina reflectoarelor, iar acest lucru ne va șoca și încânta deopotrivă. Observăm acum o altă față a scriitoarei, cunoaștem latura umană a acesteia și îi înțelegem frustrările, dorințele și, mai ales, necazurile. Eroina lui Allende este fiica sa pierdută, pe care o întruchipează asemenea unei divinități și a cărei plecare o regretă nespus. Imaginea mamei îndurerate ne va impacta puternic și cu greu o vom depăși. Romanul respectă un singur fir narativ și se construiește întru-totul din amintiri ale autoarei, amintiri dureroase, dar de o frumusețe literară greu de descris. Allende nu se sfiește să își arate latura sensibilă în fata unui public capabil să o judece aspru, ba chiar își dezvăluie și cele mai stranii gânduri. „Paula” poate fi privită asemenea unei scrisori de adio pe care autoarea nu a avut curajul ori împrejurimile nu i-au permis să o expedieze la timp.

La numai un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, cartea se regăsește în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2008), Harper Perennial (1994).