Isabel Allende - Portret in sepia

Romanul apărut pentru întâia oară în anul 2000 avea să consolideze, o dată în plus, cariera scriitoarei Isabel Allende. Scrierea vine că o continuare a romanului „Fiica norocului” și urmărește o poveste plină de sensibilitate și emoții contradictorii. Cartea avea să ia naștere din întâmplare, spune Allende într-un interviu acordat unei publicații din țara sa. La baza volumului stau experiențele proprii al scriitoarei și alte surse de inspirație pasagere. După cum ne-a obișnuit, Allende știe să își construiască personajele, știe să le pună în fața unor evenimente cruciale, știe să le picteze într-un decor spectaculos și știe să ne transforme în parte din poveste.

De această dată, o avem în centrul acțiunii pe frumoasa Aurora del Valle, o tânără fascinantă, a cărui existență este presărată cu tot soiul de evenimente, când șocante, când fericite. Cartea debutează cu un prolog impresionant și urmărește, cel puțin în primele 15 pagini, copilărie eroinei și relațiile dintre aceasta și familia sa. Mai apoi, urmărim evoluția fetei și îi cunoaștem slăbiciunilor și frustrările. Autoarea reușește să aducă în fața publicului o poveste extraordinară despre iubire, familie și regăsirea libertății, ba chiar conturează contextul socio-economic al perioadei respective. Într-o Americă Latină aflată în plin proces de transformare, într-o criză economică profundă, eroina noastră reușește să își croiască un parcurs extraordinar. Urmărim îndeaproape experiențele prin care trece tânăra și ne implicam emoțional în povestea sa.

Cartea este o incursiune emoționantă, greu de descifrat și care atinge coardele sensibile ale cititorilor. Eroina este diferită, este o femeie aparte, pe care o iubim și o urâm deopotrivă. În partea a doua a manuscrisului, Allende concentrează întreaga acțiune, iar eroina parcurge niște etape care vor contribui la dezvoltarea și maturizarea sa. Aurora se îndrăgostește, iubește nebunește, își pierde mințile de dor, ba chiar se pierde pe ea însăși. Mai apoi, femeia cunoaște dezamăgirea și regretul, se îndepărtează de lumea pe care nu a mai văzut-o demult, se întoarce la origini, își revede familia și prietenii abandonați și încearcă din răsputeri să îl uite pe cel care i-a provocat atâta suferință.

Partea de final a cărții este una care încheagă întreg romanul, care aduce noi personaje și schimbări de perspectivă. „Portret în sepia” este o poveste deosebită, greu de înțeles și care ne va fascina și încânta prin profunzimea sentimentelor. Observăm tendința lui Allende de a impresiona și a adaugă alte artificii literare de-a lungul textului. Un text de o claritate extraordinară, plin de semnificații ascunse și care încununează cariera scriitoarei. Cartea va fi intens mediatizată și vândută într-un număr mare de copii în întreaga lume. La numai un click distanță, pentru site-ul anticariatului nostru, cartea se regăsește în mai multe ediții, după cum urmează: Humanitas (2013), Humanitas (2003), Humanitas (2017).