Ismail Kadare - Generalul armatei moarte

Romanul istoric “Generalul armatei moarte”, “Gjenerali i ushtrisë së vdekur”, în limba albaneză, de Ismail Kadaré, a apărut în anul 1963, la editura de stat Naim Frashëri, din Tirana, fiind cea mai de seamă operă scrisă de autorul albanez, operă ce intervine pe planul istoric al celui de-al doilea Război Mondial, dar și pe planul oniric, oferind cititorilor o perspectivă profundă, ce transpune totul înspre o idee nuanțată și plină de controverse în ceea ce privește patriotismul exprimat de armată, după un război care a dus la pierderi omenești semnificative în tabăra unei țări ce dispunea de resurse rudimentare.

Opera reprezintă pentru literatura albaneză, și nu numai, o adevărată capodoperă, fiind vorba despre o operă care trimite mai multe săgeți ascunse înspre regimul comunist, cel care așează patriotismul de fațadă în prim planul unei societăți postbelice, fără perspective și fără o viziune asupra realității, Kadaré, fiind prin acest roman, unul dintre principalii pioni care oferă o viziune veridică asupra celor întreprinse de armatele unor puteri, care ajung să să se ocupe de repatrierea osemintelor soldaților căzuți din zona rurală albaneză.

În România, romanul apare în anul 1973, la editura Univers, în format broșat, iar printre alte edituri care publică romanul, putem aminti de editura Polirom, din colecția Biblioteca Polirom, 2002, în format broșat și aceeași editură Polirom, în anii 2011 și 2020, având o traducere realizată de Marius Dobrescu.

Ismail Kadaré s-a născut la data de 28 ianuarie 1936, în orașul Gjirokastra, din Albania, fiind considerat cel mai mare scriitor albanez, câștigând de-a lungul timpului, mai multe premii importante în universul literaturii universale.

Studiază la mijlocul anilor ’50, la “Universitatea din Tirana”, acolo unde studiază istoria și filologia, aceste cursuri, fiind urmate de studii în Moscova, la “Institutul Maxim Gorki”, iar, chiar dacă alege să îmbrățișeze doctrina comunistă în teorie, Kadaré, începe încă de la o vârstă foarte fragedă, să scrie articole împotriva doctrinei, “Palatul viselor”, fiind una dintre operele tranșante scrise împotriva regimului.

La vârsta de 19 ani, Kadaré, ajunge să publice pentru prima oară un volum de poezii, criticile pozitive, înmulțindu-se înspre tânărul scriitor albanez.

Printre cele mai de seamă opere semnate de autor, putem aminti de “Cetatea”, 1970, “Cronică în piatră”, 1971, “Aprilie spulberat”, 1978 sau “Firmanul orb”, 1981.

Romanul istoric “Generalul armatei moarte” de Ismail Kadaré, reprezintă un roman de o puternică trăire istorică, universul oniric, fiind aici mult mai prezent, pentru a reuși să scoată la lumină adevărul tranșant despre patriotismul mascat întreprins de comuniști, dar și de alți adepți, care ajung să pună accent doar pe vitejia unor soldați nepregătiți din punct de vedere al echipamentelor de pe front, fiind astfel mușamalizată vina celor care trbuiau într-o oarecare măsură să răspundă de o armată pe frontul de luptă.

Povestea este una dramatică și șocantă, autorul vorbind fără perdea despre o perioadă în care armatele unor puteri din cel de-al doilea Război Mondial, ajung să vină în Albania și să recupereze rămășițele unor soldați din armatele Italiei și Germaniei, fiind siliți să caute informații printre locuitorii unui sătuc din Albania. Pe lângă sarcina pe care aceștia o aveau, intervine și o latură psihologică profundă, cei doi generali, devenind anxioși în lupta lor interioară de descoperire a unor urme din trecut, ce par a-i măcina din ce în ce mai intens.

Cei doi generali, se simt ca și cum ar fi coborât în iad, într-o zonă ostilă, căci Albania, fusese în timpul războiului, adevărată “carne de tun”, pentru cele două armate, astfel că, reacția din partea oamenilor, nu este una prea elevată.

Toate detaliile de ordin statistic și de ordin teritorial, pe care cei doi generali le posedă, se dovedesc fără efect, fiind pionii principali într-un labirint interior pe care nu îl pot descifra, imaginea din final, în care Ismail Kadaré, descrie asasinarea unui ofițer italian în timpul războiului, de către o bătrână din zonă și înhumarea acestuia în pragul casei, rămâne un detaliu ce împovărează suplimentar imaginația deja angoasantă a generalului din armata peninsulară.

Romanul este ecranizat în mai multe rânduri, italienii, fiind primii care realizează o peliculă cinematografică în anul 1983, regizată de Luciano Tovoli și avându-i în rolurile principale pe actorii Michel Piccoli, în rolul lui Benetandi sau pe Marcello Mastroianni, în rolul generalului Ariosto.