Ismail Kadare - Mesagerii ploii

Câștigător a numeroase premii, printre care Minuni Prize, Internațional Booker Award sau Herder Prize, Ismail Kadere a fost un autor postmodernist din Albania. Acesta s-ar născut pe 28 ianuarie 1936 în regiunea Gjirokaster și a urmat facultatea de filologie și istorie din Tirana. A continuat studiile cu Institutul Maxim Gorki din Moscova și a început să scrie diverse studii ce aduceau mari critici comunismului și totalitarismului. Cea mai importantă a fost "Palatul viselor" care a fost publicată la multi ani după căderea regimului și care a fost descrisă că fiind cea mai crudă operă a sa. În 1954 va publica primul volum de versuri intitulat "Visări" care nu a fost prea cunoscut. A continuat cu poezia până în 1963 când a scris primul roman "Generalul armatei moarte" ce descria ce durere poate lăsa armata în conștiința umană. Bazat mai mult pe istorie, Kadare a încercat să adopte și alte stiluri, însă nu a fost succes, iar un exemplu ar fi romanul "Nunta" care a adoptat o temă sociologică.

Nu la mult timp apare romanul "Mesagerii ploii" care a reușit să uimească prin descrierile precise și frazele ce te poartă pe valurile istoriei uitate demult.

Romanul "Mesagerii ploii" a fost publicat pentru prima dată în Albania, în 1970. În limba română a fost publicat abia după 40 de ani la editura Humanitas, fiind urmată de ediția din 2019, ambele făcând parte din colecția Raftul Denisei.

Suntem plasați în vremea lui George Castrioti, cunoscut și sub numele de Skanderberg, eroul national al Albaniei și un geniu militar. Toate astea până în secolul al XV-lea când a avut un impas în lupta cu turcii iar asta a dus la cucerirea țării de către imperiul otoman, perioadă ce a durat până în 1912. Armata otomană  acum trebuia să cucerească o fortăreață sinistră și aparent deloc importantă. Pentru ei, obișnuiți cu o altă climă, Albania a fost o țară a furtunilor și a verilor năbușitoare. Munții îi descriau că lăcașurile barbarilor, marea prea agitată iar oamenii asemănători dar diferiți în același timp.

Castrioti nu apare niciodată fizic, el doar trimite vorbă sau mesaje ce se văd prin vânt și ceață, dar cu toate astea este un personaj important. Pentru a-și pregăti armata mai bine, acesta le spunea că vin tot felul de pericole imaginare pentru a le vedea reacțiile. Așa au ajuns soldații și ofițerii să fie înspăimântați că într-o zi vor fi prinși de poliția secretă și închiși pe viață. Cel mai apreciat dintre ofițeri este unul mit care nu poate comunica decât prin niste sunete. Acesta neștiind ce se întâmplă a rămas drept indiferent de situație și a luat cele mai bune decizii. Mulți s-au îndoit de aceasta cucerire, ei voiau doar locul, cetățile și numele, dar limba oficială, steagul sau armata nu au fost din prima în planul lor.