Despre Italo Svevo
Romancier, dramaturg si nuvelist italian al carui cel mai cunoscut roman este The Confessions of Zeno (1923). S-a nascut la 19 decembrie 1861, intr-o familie de evrei instariți. A fost unul dintre cei sapte fii ai lui Francesco si Allegra Schmitz. Mama sa, Allegra Moravia, provenea dintr-o familie de evrei italieni din Trieste, iar tatal sau era de origine germana, fiul unui funcționar vamal austriac. Svevo a urmat cursurile Institutului Brüssel de langa Wurzburg, in Germania. Acolo a devenit interesat de literatura si a citit clasicii germani, pe Schiller, Goethe, Schopenhauer si pe marii scriitori rusi ai vremii.
In anul 1880 a debutat literar publicandu-si operele in cele mai importante ziare din Trieste. Ca romancier e debutat abia peste peste doisprezece ani, cu volumul Una Vita (O viata), semnand pentru prima data cu pseudonimul Italo Svevo. Atat primul roman cat si cel de-al doilea, Senilita (1898, Senilitate), au fost ignorate de critici. Timp de 25 de ani si-a interupt activitatea literara, perioada in care a mai scris fabule, povestiri scurte, piese de teatru, un jurnal, si a devenit un om de afaceri de succes.
In anul 1907 il cunostea pe scriitorul de origine irlandeza James Joyce; au devenit prieteni apropiați, iar Joyce l-a lasat pe omul de afaceri de varsta mijlocie sa citeasca fragmente din Dubliners, inca nepublicat, dupa care Svevo a produs, timid, cele doua romane ale sale. Impresionanta admirație a lui Joyce pentru acestea, alaturi de alți factori, l-a incurajat pe Svevo sa se intoarca la scris.
A scris ceea ce a devenit cel mai faimos roman al sau, La coscienza di Zeno (1923; Confesiunile lui Zeno), o lucrare stralucita sub forma unei declarații a unui pacient pentru psihiatrul sau. Publicat pe cheltuiala lui,ca si celelalte lucrari, acest roman a fost si el un esec, pana cațiva ani mai tarziu, cand Joyce a dat opera lui Svevo la doi critici francezi, Valery Larbaud si Benjamin Cremieux, care l-au facut public si l-au facut celebru. Romanul La coscienza di Zeno (Constiința lui Zeno) s-a bucurat si de admirația lui Mircea Eliade, care i-a consacrat mai multe recenzii.
Cand inca lucra la o continuare a filmului Zeno, Svevo a fost ucis intr-un accident de masina. Printre lucrarile publicate postum se numara doua culegeri de povestiri scurte, La novella del buon vecchio e della bella fanciulla, e altre prose inedite e postume (1930) si Corto viaggio sentimentale e altri racconti inediti (1949), precum si Saggi e pagine sparse (1954); Commedie (1960), o colecție de lucrari dramatice, dar si Further Confessions of Zeno (1969), o traducere in limba engleza a romanului sau incomplet.). In cele din urma, Svevo a fost recunoscut ca fiind una dintre cele mai importante figuri din istoria literara italiana moderna.
Opera: Una Vita (1892; O viata); Senilita (1898, Senilitate); La conscienza di Zeno (1923, Constiinta lui Zeno); Una burla riuscita (1929, O gluma reusita); La novella del buon vecchio e della bella fanciulla, e altre prose inedite e postume (1930); Corto viaggio sentimentale e altri racconti inediti (1949); Saggi e pagine sparse (1954); Commedie (1960); Epistolario (1966); Romanzi (1969); Diario per la fidanzata (1987); I racconti (1988); Faccio meglio di restare nell’ombra": il carteggio inedito con Ferrieri seguito dall’edizione critica della conferenza su Joyce (1995); Vita scritta da Italo Svevo (1998); Racconti e scritti autobiografici (2004).