Iulia Haşdeu, alintată Lilica, fiica lui Bogdan Petriceicu Haşdeu şi a soţiei sale, Iulia, născută Faliciu, s-a născut în data de 14 noiembrie 1869 la Bucureşti. Mama sa a fost fiica unui miner din Roşia Montană, loc unde l-a cunoscut pe viitorul ei soţ. În timpul Războiului de Independenţă, Iulia Faliciu Haşdeu a participat la îngrijirea răniţilor, donând lucruri de primă utilitate. Micuţa Iulia s-a remarcat de la cea mai mică vârstă ca fiind un copil supradotat. La doi ani citea, vorbea franţuzeşte, la patru ani scria. La şase ani crease un studiu despre viaţa lui Mihai Viteazul şi scria poeme – poeziile ei au fost publicate aproape toate postum. La 11 ani scria dramaturgie, o tragedie în trei acte purtând titlul Dama de circ. La 8 ani absolvise clasele primare, apoi, în acelaşi an, s-a înscris la liceul Sfântul Sava. Având numai medii de 9 şi de 10 a absolvit ciclul gimnazial după patru ani, după care a urmat şi ani de canto şi pian la Conservator, iar, în 1886, a fost prima studentă româncă înscrisă la Universitatea Sorbona. În Paris, studia nu doar la Filosofie şi Litere, ci şi pictură şi canto. Învăţa enorm, constant, captivată de scris, citit, gândit. Iulia Hasdeu carti. Aici, la Sorbona, în 1887, au apărut primele semne de tuberculoză. Iulia Haşdeu a decis să le ignore şi să se dedice în continuare învăţăturii. Se remarca, în plus, printr-o energie şi o veselie incredibile, pe lângă înflăcărarea pe care i-o producea angrenarea în studiu şi conversaţii înalte.

În aprilie 1888 boala s-a agravat şi a trebuit să abandoneze studiul şi să se ducă, pentru tratament, la Montreux, apoi în Elveţia. S-a întors în Ţară, la Agapia, apoi la Bucureşti. Deşi iniţial păruse că tuberculoza va putea fi vindecată, tânăra s-a împăcat treptat cu gândul morţii. A scris poezie şi cugetări şi pe patul de moarte, stingându-se din viaţă pe 29 septembrie 1888 şi fiind înmormântată la cimitirul Bellu. Tatăl său a descoperit, după moartea ei, o cantitate impresionantă de scrieri ale fetei. El nu s-a putut împăca niciodată cu pierderea Iuliei.

Mama Iuliei Haşdeu a dededat pe 2 iulie 1902. Dorinţa sa a fost ca acel castel construit la Câmpina să fie donat Academiei şi folosit în scop caritabil pentru a odihni trei membri săraci ai Academiei din orice teritoriu românesc cu familiile lor în fiecare vară, timp de trei luni, gratuit. Bogdan Petriceicu Haşdeu, însă, a transformat locul într-un templu închinat fiicei sale, cu care credea că poate comunica după moartea ei.