La 19 februarie 1899 s-a nascut prozatorul si dramaturgul rus ale carui opere abordeaza conflictul dintre mentalitatile vechi si noi din primii ani ai Uniunii Sovietice. Iuri Olesa este considerat unul dintre cei mai buni romancieri rusi ai secolului al XX-lea. Provenea dintr-o familie catolica de origine poloneza. In 1902, familia s-a stabilit in Odesa. In calitate de elev, Yuri a demonstrat un talent pentru stiinte, dar a preferat literatura mai presus de celelalte materii si a inceput sa scrie in anul dinaintea absolvirii cu brio a liceului.

In 1917, Olesha a intrat la facultatea de drept, dar si-a amanat studiile doi ani mai tarziu pentru a se oferi voluntar pentru Armata Rosie in timpul Razboiului Civil; in aceasta perioada, Olesha a inceput sa produca propaganda pentru revolutie. Cariera sa de scriitor a inceput cand era implicat in grupul literar al tinerilor scriitori din Odessa numit "Lampa verde", din care faceau parte Kataev si Olesha, dar si scriitori influenti precum Eduard Bagritski si Dmitri Merejkovski. Olesha a continuat sa produca materiale de propaganda pentru revolutie la Odessa si apoi la Harkov, unde s-a mutat in 1921.

Olesha si-a castigat renumele mai intai ca poet. Faima sa ca prozator a venit dupa publicarea romanului sau Зависть (1927, Invidie), a carui tema centrala este soarta intelectualitatii in societatea postrevolutionara din Rusia. Entuziasmul evident al lui Olesha pentru noua stare de lucruri nu l-a impiedicat sa vada si sa transmita cititorului conflictul dramatic dintre statul industrial rational si aspiratiile creative ale lui Nikolai Kavalerov, unul dintre personajele principale ale romanului.

Cea de-a doua carte foarte populara a lui Olesha, Три Толстяка (1928; Trei grasani), a fost scrisa atat pentru copii, cat si pentru adulti. Este o poveste plasata intr-un tinut necunoscut despre o revolta condusa de armurierul Prospero. (Numele este o aluzie la magicianul din "Furtuna", de William Shakespeare). Romanul are calitatile didactice si schematice ale unui basm si este plin de metafore neasteptate si de puncte de vedere care se schimba cu dexteritate. In Три Толстяка (1928, Trei grasani), Olesha da dovada de aceeasi maiestrie a stilului prezenta in Zavist (1928, Invidie) si in povestirile sale scurte.

La sfarsitul anilor 1920 si inceputul anilor 1930, Olesha a publicat o serie de povestiri si piese de teatru, printre care piesa Список oлагодеянии (1931; Lista faptelor bune), care a fost pusa in scena de regizorul Vsevolod Meyerhold. Discursul deschis si liric al lui Olesha din 1934 la Primul Congres al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.S. i-a consolidat si mai mult faima. Dupa aceea, insa, a publicat foarte putin, desi a scris adesea pentru cinematografie.

Timp de mai multi ani a lucrat la ceea ce a fost publicat postum sub titlul Ни дня без строчки (1965, Nicio zi fara un rand). Alcatuita din caietele lui Olesha dupa moartea sa, cartea seamana cu o carte de memorii, dar amestecul sau de schite, eseuri si alte forme de scriere sfideaza categorisirea. Este adesea comparata cu la fel de complexul Jurnalul unui scriitor al lui Fiodor Dostoievski. Autorul rus s-a stins din viata la 10 mai 1960, din cauza insuficientei cardiace.

Opera: Игра в плаху (1920, Jocul esafodului); Зависть (1927, Invidie); Три Толстяка (1928; Trei grasani); Заговор чувств (1929, Conspiratia sentimentelor, adaptare a romanului Invidie); Список благодеянии (1931; Lista faptelor bune); Бильбао (1937-1938, Bilbao, schite); Идиот (1946, Idiotul, dramatizarea romanului lui F. M. Dostoievski); Чeрная бутылка (Sticla neagra, schite ale punerii in scena a romanului lui Jules Verne, Copiii capitanului Grant); Идиот (1958, Ni dnya bez strochki); Цветы запоздалые (1959, Flori tarzii, punerea in scena a povestirii lui A. P. Cehov); Bratara din granate (1959, schite ale punerii in scena a povestirii lui A. I. Kuprin) Ни дня без строчки (1965, Nicio zi fara un rand, publicata postum); Kniga proscania (Carte de adio).