Ivan Sergheevici Turgheniev - Apele primaverii

La data de 9 noiembrie 1818 se năștea în Rusia Ivan Sergheevici Turgheniev, unul din cei mai apreciați și citiți romancieri ruși din întreaga lume. Este pasionat încă din tinerețe de literatura rusă, urmând ca mai apoi să studieze istoria și psihologia, atras fiind de celebrul filosof german Friedrich Hegel. Începe prin a scrie poezii și povestiri scurte sub supravegherea lui Nicolai Vasilievici Gogol, însă ceea ce avea să-i aducă renumele sunt seriile de povestiri scurte “Povestirile unui vânător“.

În anul 1855 avea să-l întâlnească pe Tolstoi, recunoscându-i imediat calitățile literare. Un moment decisiv în scrierile sale a fost cel în care a decis să renunțe definitiv la romantism în favoarea stilului realist, influențat fiind de către Vissarion Belinsky. Mărețul său roman “Părinți și copii“ este cel care l-a scos la lumină, aducându-l pe culmile succesului, dar tototdată și cel care i-a adus cele mai multe reacții nefavorabile din partea criticii. În anul 1871 se mută la Paris, unde îl are alături pe bunul său prieten Gustave Flaubert, care îi împărtășește cu înțelepciune ideile sale sociale. La data de 3 septembrie 1883, la Paris, avea să moară cel care a fost pentru mulți critici și cititori un veritabil maestru al operei realiste ruse.

Romanul “Apele primăverii“ (în engleză “Torrents of Spring“) a fost publicat pentru prima dată în anul 1872 la editura Herald of Europe. Opera a fost scrisă în ultimii ani de viețuire ai autorului. Turgheniev a avut ca și inspirație o serie de evenimente din timpul turneului său din Germania între 1838-1841. Semnificativ este faptul că autorul a reușit prin această scriere să își dezvăluie cele mai intime gânduri și emoții. Deși inițial a fost planificat a fi o povestire scurtă, s-a dovedit peste așteptările lui Turgheniev, extinzându-se la forma finală de roman. Nuvela este de natură autobiografică, avându-l în prim plan pe tânărul proprietar rus, Dimitry Sanin, care se îndrăgostește iremedial în timpul vizitei din Frankfurt. Pe când se afla într-o cofetărie boemă, este fascinat de frumusețea Gemmei Roselli, fiica proprietarului. Ajutorul pe care acesta îl oferă fratelui fetei, care leșinase misterios, îl conduce pe băiat în căminul familiei Roselli. Inima lui Dimitry este frântă la auzul veștii că femeia dorită îi era promisă unui alt bărbat, Karl Kluber. Din dragoste pentru ea, Sanin se duelează cu însuși baronul Von Dohof. Gemma își anulează logodna cu Klaus și îi mărturisește lui Dimitry dragostea sa sinceră.

În momentul în care Dimitry o întâlnește pe misterioasa Maria Polozov lucrurile iau o turnură interesantă. Personajul central se află între două hotare: pe de o parte dragostea pentru frumoasa Gemma, pe de altă parte curiozitatea față de Maria.

Finalul cărții dezvăluie deznodământul: Sanin, rămas singur și plin de remușcări, surprins după treizeci de ani, aproape de vârsta bătrâneții. Sentimentele de regret și durere sunt cele care predomină. Deși Gemma îl iartă în final, personajului principal îi rămân doar amintirile.

Criticii sunt de părere că romanul a avut un profund sens personal, Turgheniev lăsându-se purtat de amintiri. Întregul roman este unul adevărat, autorul depășindu-și propria cultură și lăsându-și puternic amprenta.

În 1989 este lansat primul film adaptat după roman, în regia lui Jerzy Skolimowski, concurând la Festivalul de Film de la Cannes.

Încântătorul roman poate fi descoperit în anticariatul nostru în următoarele ediții: Univers (1980), Cartea Românească (1910), Corint (2015).