J. G. Ballard - Imperiul soarelui

J.G. Ballard, născut pe 15 noiembrie 1930, în Shanghai (China), a fost un romancier englez. Debutul său literar a avut loc în 1936, în anul 1984 publicând romanul său semi-autobiografic "Imperiul soarelui", bazat pe copilăria sa în Shanghai, și intervenția armatei imperiale japoneze din timpul celui de-Al Doilea Război Chino-Japonez; fiind urmat de "Crash", cel mai cunoscut roman al său, publicat în anul 1973.

Scrierile lui Ballard au fost caracterizate de inovații formale neliniștite și strălucitoare, violența extrem de stilizată, extremă și șocantă, și umor negru, toate caracteristici postmoderniste. La începutul carierei, Ballard a fost atras de science-fiction deoarece, când a ajuns în Marea Britanie din China, unde s-a născut, după ce războiul s-a terminat, a constatat că realitatea societății britanice a depăsit resursele tradiționale ale ficțiunii naturaliste britanice. Romanul "Imperiul soarelui" este o lucrare cu totul aparte, doarece marchează o ruptură decisivă de reputația sa din trecut, aceea de scriitor de science-fiction. Pe baza evenimentelor la care Ballard însuși a asistat și suferit, el fiind un simplu băiat din Shanghai în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, romanul devine o completare extraordinară a literaturii moderne de război. Concentrându-se asupra colonizatorului expatriat din Shanghai, arătându-ne evenimentele care au urmat bombardamentului japonez asupra Pearl Harbor, privit prin ochii unui băiețel de unsprezece ani, Bellard realizează crearea unui microcosmos uimitor. Mai presus de orice, romanul este un trimf al veridicității tonului. Băiatul, Jim, despărțit de părinții săi, campând mai întâi în propria sa casă goală, mai apoi în casa părăsită a prietenilor părinților săi, fiind internat în cele din urmă, timp de patru ani, în lagărul de la Lunghua, devine un admirabil ghid clar a celui mai ciudat infern. Cartea "Imperiul soarelui" are autoritatea experienței. Dacă îi lipsește rezonanța imaginativă a celorlalte lucrări ale lui Ballard, cu siguranță acesta compenseză mai mult prin calitatea impresionantă a raportării sale concrete.

Romanul lui Bellard descrie într-un mod remarcabil fragilitatea corpului uman, focusul fiind pe modul în care rezistă copii, dar și pe dificultatea întâmpinată de britanici în a se adapta circumstanțelor în continuă schimbare. Mai precis, este vorba despre războiul unui copil și, prin urmare o investigație a războiului din secolul al XX-lea, în care combatanții precum copiii și, de asemenea, bătrânii, cei slabi, cei bolnavi se descurcă din ce în ce mai rău. Este vorba despre războiul unui copil într-un lagăr de prizonieri, și despre cum a ajuns să se simtă ca acasă acolo.

"Imperiul Soarelui" este un roman bogat, complex, sfâșietor, într-o proză caracteristic ballardiană – o proză cu o calitate de metal, rece ca oțelul, care face ca imaginile să strălucească, așa cum dorește el. Imaginea acelor flori de hârtie care decorează cadavrele, nu a morților chinezi, ci a marinarilor britanici care mor în râul Yangtze; masca de muște de pe fața aviatorului mort; formele argintii ale bombardierelor americane pe care Jim le vede cu coada ochiului când este bolnav de febră, care sunt emisari ai morții. Cartea are aspectul unei schimbări semnificative de direcție pentru Ballard, dar aspectul său de naturalism este doar superficial – este, din nou, un triumf al imaginației. Recrearea imaginativă a acelui "oraș teribil" și învierea populației sale pline de morți au legătură cu noțiunile de transformare care i-au informat întotdeauna opera.

Romanul a avut parte și de o adaptare cinematografică, realizată de Steven Spielberg, în anul 1987, avându-i în rolurile principale pe John Malkovich și Christian Bale. Filmul a obținuit trei premii "Bafta" și șase nominalizări la Oscar.

Cartea "Imperiul soarelui" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Polirom (2007) și Miron (1994).