Nuvela fantastică “Roverandom” de J. R. R. Tolkien, a apărut în anul 1998, la editura Harper Collins, din Londra, Marea Britanie, fiind trimisă spre publicare cu mult după ce a fost scrisă, manuscrisul original al operei, datând din anul 1925.
Opera se plasează pe același teritoriu fantastic, pe care autorul l-a adus în lumină de-a lungul timpului, însă, de această dată povestea nu trasează aceleași linii din operele care l-au făcut celebru, în opera de față, autorul vorbind despre un câine, pe nume Rover, care ajunge să fie transfomat de către un vrăjitor într-o jucărie, astfel că, acesta ajunge să îl caute pe vrăjitor peste tot, atât pe Lună, cât și pe sub mare, rugându-l să îl facă din nou un câine adevărat.
Nuvela a apărut în România în anul 2004, la editura Rao, singura care a publicat romanul în limba română, altă ediție fiind publicată în anul 2006, atât în format cartonat cât și broșat.
John Ronald Reuel Tolkien s-a născut la data de 3 ianuarie 1892, în orașul Bloemfontein, din Africa de Sud, fiind un însemnat filolog, poet, scriitor și profesor universitar, cunoscut pentru romanele și nuvelele cu tentă fantastică, opere care au rămas impregnate în percepția mondială ca unele dintre cele mai de succes romane fantastice, în care personajele devin eroi arhicunoscuți, datorită ecranizărilor realizate de-a lungul timpului.
John crește într-o familie înstărită, tatăl acestuia fiind un important manager de bancă, călătorind foarte mult între Anglia și Africa de Sud, acesta lucrând la un sediu de bancă britanică din Africa de Sud.
Urmează cursurile școlare elementare în Birmingham, acesta urmând mai târziu cursurile universitare la Oxford, cursuri finalizate în anul 1915.
Începe să scrie din anul 1917, prima lui operă fiind “Cartea poveștilor pierdute”, o încercare de schițare a unei mitologii noi englezești, pe care, cu timpul o abandonează, axându-se pe epopeea arhicunoscută.
Printre cele mai importante opere semnate de scriitorul cu origini sud africane, putem aminti de “Beowulf: Monștri și criticii”, 1936, “Stăpânul inelelor”, 1954 sau “Aventurile lui Tom Bombadil”, 1962.
Nuvela fantastică “Roverandom” de J. R. R. Tolkien reprezintă o nuvelă pentru copii, cu caracteristici fantastice, în care autorul vorbește despre un câine care ajunge să devină un cățel de jucărie, după ce nu este cuminte și mușcă un vrăjitor.
Povestea, în sine, are și o conotație reală, aceasta fiind realizată de autor, după ce copilul lui Tolkien, Michael, își pierde jucăria preferată, acesta apelând la ajutotul imaginației spre a întocmi o poveste marcantă pentru copilul din fiecare.
Povestea este publicată post mortem, după mai bine de 90 de ani, cel care strânge toate manuscrisele vechi și le dă spre publicare, fiind chiar fiul autorului, Christopher, oferind astfel lumii o altă perspectivă narativă a autorului, pe lângă imaginea pregnantă a “Pământului de Mijloc”.
Nuvela prezintă povestea câinelui Rover, care ajunge o jucărie miniaturală și călătorește prin Yorkshire, în Marea Britanie, spre a reuși să dea de urma vrăjitorului care i-a oferit acest statut.
Chiar dacă micul Rover ajunge pentru un timp în mâna unui copil care se joacă cu el, în cele din urmă cățelușul este pierdut de acesta și ajunge să umble peste tot, în lung și în lat, în căutarea vrăjitorului, astfel că în timpul călătoriei acestuia, se întâlnește cu un alt cățeluș, Roverandom, cei doi având personalități asemănătoare și încercând să se consoleze unul pe celălalt.
Autorul oferă descrieri fantastice în ceea ce privește periplul pe care cățelușul îl are pe lună sau sub mare, vorbind despre lună ca fiind „o nouă lume albă strălucind ca zăpada”, iar tot peisajul lunar fiind compus din “iazuri albe ca laptele”, cititorul copil, fiind condus spre un teritoriu de basm, unde totul se prezintă într-o armonie perfectă, cumva în antiteză cu aspectele prezente în epopeile din “Hobbitul” sau “Stăpânul inelelor”.
Nuvela “Roverandom” reprezintă o poveste asemănătoare într-o oarecare măsură cu povestea “Micului Prinț”, având aspecte revelatoare care ne oferă un răgaz de reflecție asupra unor lucruri pe care le-am tratat cu ușurință, fără să mai analizăm ceea ce este important, opera fiind un exercițiu de înțelegere a unor aspecte pe care un copil nu le conștientizează la prima vedere și pe care le poate vedea într-o lumină diferită, după ce morala din carte iese la iveală, într-un final plin de înțelepciune.