Chemarea străbunilor este un roman scurt de aventură, scris de Jack London și apărut în primă ediție în anul 1903 la Editura Macmillian în Statele Unite. Acțiunea se petrece în Yukon, Canada, în timpul Goanei după aur Klondike din perioada anilor 1890, când saniile trase de câini puternici erau la mare căutare.
Caracterul central al romanului este un câine pe nume Buck. Povestea începe într-un ranch în Valea Santa Clara, California, când Buck este furat și vândut drept câine de sanie în Alaska. Inițial un câine docil, devine în timp un câine foarte fioros, forțat de mediul necruțător în care este nevoit să trăiască. Ajunge să se lupte pentru supraviețuire și să-i domine pe ceilalți câini de sanie. Spre final se desprinde de civilizație și de oameni și devine liderul din sălbăticie, împlinindu-și astfel destinul pentru care fusese zămislit.
London a petrecut aproape un an în Yukon, observațiile sale reprezentând marea parte a materialului folosit la întocmirea cărții. Povestea a fost publicată în foileton în Saturday Evening Post în vara anului 1903, iar o lună mai târziu sub formă de carte. Cartea a căpătat o mare popularitate, iar succesul acesteia s-a reflectat în reputația lui London de mai târziu. În anul 1923, povestea a fost adaptată pentru film, iar de atunci s-au făcut mai multe alte adaptări cinematografice.
London a văzut multe rase de câini, inclusiv câini Husky de sanie, premiați în Dawson și campați în tabere de iarnă aproape de ruta folosită de sănii. Inspirația pentru rasa aleasă pentru Buck a fost însă câinele unui bun prieten al său Marshall Latham Bond, care era de o rasă mixtă, ceva între St. Bernard și Scotch Collie. Mai târziu London a și recunoscut acest fapt prietenului său.