„Martin Eden" apare pentru prima dată în 1909, în Statele Unite ale Americii. Romanul reprezintă una dintre cele mai apreciate opere semnate de Jack London, scriitor care cunoaște faima pentru o altă scriere măreață, „Colț alb".
Încercările lui London de a intra în rândul piraților, pe vremea în care era încă adolescent, vor lăsa urme adânci în memoria scriitorului, iar mai târziu, vor servi drept sursă de inspirație pentru operele sale. Dar Jack London nu a dorit să își scrie memoriile, ori să lase vreun jurnal în urma sa. Ar fi însă greșit să ne gândim că London nu are atât de multe experiențe de viață încât să le reunească într-un manuscris care, mai apoi, să facă înconjurul lumii. Ei bine, London hotărăște să își împărtășească povestea de viață și evenimentele care l-au marcat prin intermediul personajelor sale. Din această dorință a autorului avea să ia naștere și romanul „Martin Eden".
Cartea spune povestea unui bărbat care își dorește cu ardoare să devină scriitor de succes, însă prea multe sunt obstacolele care îi stau în cale.
Născut într-un orășel de pe coasta de vest a Americii, provenind dintr-o familie săracă și neavând posibilitatea să studieze, Martin duce o luptă îndârjită pentru a-și depăși condiția. Iubirea pentru frumoasa Ruth Morse, tânăra ce face parte dintr-o familie de burghezi, cu o educație strălucitoare, este un motiv în plus pentru eroul romanului să lucreze la îndeplinirea obiectivului său. Lovindu-se de o societate guvernată de corupție, condusă de lideri politici însetați de putere, eroul este nevoit să treacă prin furcile caudine pentru a-și găsi drumul. Martin, un simplu lucrător, cu vise mărețe, suflet nobil și o iubire puternică ce îi fură somnul, ar face orice să își câștige pâinea din ceea ce știe să facă cel mai bine, să scrie. Dar cine ar paria pe talentul său? Cine ar crede orbește în acest tânăr sărman și l-ar lua sub aripa protectoare? Într-o epocă în care cei bogați stabilesc regulile jocului, iar cei săraci sunt doar piese de șah, Jack London dă naștere unui personaj deosebit și evocă, prin intermediul acestuia, propria-i goană pentru reușită.
Câteva pasaje descriptive și povestea de iubire dintre bărbatul sărac și fata bogată au rolul de a întregi opera și îi amintesc cititorului de scrierile lui Shakespeare. Departe însă romantismul shakespearian, însă tragicul este prezent în partea de final a romanului. Căci, după nenumărate încărcări, Martin obosește. Obosește să încerce, să caute succesul, să adulmece timid reușita, să spere, să creadă că o poate cuceri pe frumoasa Ruth sau că o sa devină scriitor.
Asistăm, așadar, la demoralizarea personajului principal, am putea spune chiar la o depersonalizare a acestuia. Martin ajunge să își urască viața, să își dorească se fi născut diferit, poate mai bogat, poate mai înzestrat din punct de vedere intelectual. Conștient că toate eforturile i-au fost zadarnice, eroul decide să piară.