Jack London - Revolta de pe Elsinore

Poate că dacă vă spun numele de John Griffith Chaney o să vă întrebați dacă ați greșit site-ul, însă ce ar fi să vă scriu câteva titluri publicate de el? Colț alb, Martin Eden, Lupul de mare sau Dragoste de viață sunt doar câteva dintre titlurile pe care cel ce își va spune Jack London le-a publicat. S-a născut într-o familie înstărită din San Francisco însă a fost crescut de o sclavă numită Virginia ce i-a rămas în inimă toată viața. În adolescență deja a inceput să presteze mici servicii pentru a mai câștiga un ban, a fost grădinar, a cules stridii și chiar a spălat podele și într-un final a plecat pe un vas pe Oceanul Pacific. Aici a învățat tainele socialismului iar când s-a întors a început să țină predici cu dorința de a fi ales primar. A citi mult de-a lungul vieții și când a văzut că nu a câștigat alegerile a decis să de-a o șansă scrisului. Așa ajunge să publice pentru prima dată în revista Overland Monthly în 1897 primele sale povestiri. Câștigase admirația cititorilor și așa a reușit să aibă ambiția de a scrie peste 50 de romane.

Nuvela "Revolta de pe Elsinore" a fost publicată pentru prima dată în 1914 la editura englezească Macmillan. În limba română apare  în 1981 la editura Albatros, ediție ce va fi urmată de cea oferită de Adevărul Holding în 2008. Nu a durat mult până ce prima adaptare cinematografică să se producă, astfel în 1920 apare filmul mut, în 1936 varianta franceză în regia lui Pierre Chenal iar la un an distanță apare varianta britanică unanimă.

John Pathurst este un dramaturg ce în ciuda faimei și bogăției sale suferă de depresie și oboseală cronică. Pentru a-și pipera puțin viața decide să plece pe o navă cu pânze ce transporta cărbune de la Baltimore la Seattle în jurul Capului Horn. Nu trece mult timp pe navă până să își dea seama că plăcerea marinarilor și starea generală a oamenilor nu mai sunt ca înainte. Acum echipajul era format din idioți și șchiopi iar înainte aceștia erau Casanova. Erau 45 de bărbați acolo iar London i-a descris pe fiecare de la rasă și până la cea mai mica neregulă pe care o avea, deci din cele 50 de capitole mai rămânem cu cinci de povestire. Durează mult până se întâmplă ceva interesant iar conflictul promis încă din primele capitole nu își mai face odată apariția. Când apare însă este prea scurt pentru a te mai bucura de el. Avem parte și de o poveste de dragoste care o privește pe fiica căpitanului, dar nici asta nu este una satisfăcătoare. Practic, această carte vrea să ne invite într-un microcosmos al tipologiilor umane și să ne arate că rasismul în acea vreme era la cote maxime. O lectură plăcută pentru cei ce vor să se relaxeze alături de marinarii britanici.