Luptator al Rezistentei franceze si fost ofiter de politie. Muncitor la uzina Renault din Boulogne-Billancourt in decembrie 1935, a fost mobilizat imediat ce a fost declarat razboiul, dar a ramas acolo pana la izbucnirea ostilitatilor. S-a nascut in Manche, iar in 1935, la varsta de 16 ani s-a angajat la uzinele Renault din Boulogne-Billancourt si apoi la atelierele aeronautice Caudron-Renault. Mobilizat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost mentinut sub arme pe durata „drôle de guerre” si a fost demobilizat doar dupa ce a reusit sa promoveze concursul de gardien de la paix in 1942. Ulterior, Delarue s-a integrat in Politia Regionala de Stat din Limoges si s-a implicat rapid in serviciile de informatii ale MUR (Mouvements unis de résistance). In 1942, cand a promovat concursul pentru a deveni soldat al pacii, A fost demobilizat. A fost repartizat la serviciul de securitate publica din Limoges, orasul sau de garnizoana. Implicat in miscarea "Combat", la inceputul anului 1944 a fost arestat si condamnat pentru ca complicitate cu Rezistenta si incarcerat la Limoges pana la Eliberare.

Dupa eliberare, s-a reintegrat in Politie si in decembrie 1945 a fost chemat la directia centrala a Politiei judiciare, la subdirectia afacerilor care interesau siguranta interna a statului. Aici, a participat la eliminarea urmelor ocuparii (retele germane, Gestapo, crime de razboi). Aceasta etapa a fost punctul de plecare al lucrarilor sale de istoric, permitandu-i sa consulte numeroase documente ramase secrete. Pe parcursul carierei sale in politie, Delarue a participat la investigarea unor cazuri sensibile, inclusiv lupta impotriva Organizatiei Armate Secrete (OAS). A avansat in functie si a devenit comisar divisionar la momentul pensionarii sale in 1978. Paralel cu activitatea sa profesionala, Delarue a inceput sa efectueze studii si cercetari in domeniul istoriei si crimei in timpul ocupatiei naziste.

Una dintre cele mai cunoscute si apreciate lucrari ale sale este Histoire de la Gestapo, publicata in 1962 la editura Fayard si reeditata ulterior in 2008 la editura Nouveau Monde. Aceasta carte este considerata un adevarat studiu de referinta asupra istoriei Gestapoului si a activitatii sale in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prin cercetarea atenta si documentata, Delarue ofera o perspectiva ampla asupra operatiunilor si a metodelor de lucru ale acestei organizatii naziste de temut. De asemenea, in 1950, Delarue a colaborat cu Robert Giraud si Robert Doisneau la lucrarea Les tatouages du Milieu, care a fost reeditata in 1999. Aceasta carte exploreaza subiectul tatuatilor din lumea interlopa din Paris si este considerata o lucrare de referinta in domeniul sau. Pe langa aceste lucrari, Delarue a scris si Trafics et crimes sous l'Occupation (1968) si OAS contre de Gaulle (1994). Ambele carti exploreaza diverse aspecte ale ocuparii naziste a Frantei si a rezistentei fata de regimul lui de Gaulle. Lucrarile sale au contribuit semnificativ la intelegerea si documentarea evenimentelor din aceasta perioada tulbure a istoriei.

In anii urmatori, Delarue a continuat sa-si impartaseasca cunostintele si expertiza in domeniul istoriei si rezistentei, fiind apelat ca martor-expert la procesul lui Klaus Barbie in 1987. Printre ultimele sale lucrari se Numara: L'attentat du Petit-Clamart (1990) si Les Collabos (2011). De asemenea, a redactat brosuri pentru Ministerul de Interne si a fost vicepresedinte al AERI (Asociatia pentru Studii si Cercetari asupra Rezistentei Internationale). Pentru contributiile sale remarcabile, a fost decorat cu Ordinul de la Légion d'Honneur, Ordinul National al Meritului si alte distinctii. Delarue a decedat in 2014, lasand in urma o mostenire valoroasa in domeniul istoriei si rezistentei franceze.

Opera: Jacques Delarue (1950); The Gestapo: Les tatouages du Milieu (Istoria Gestapoului, 1962); Trafics et crimes sous l'occupation (1968); Le metier de bourreau (1979); L'OAS contre de Gaulle (1981); L'attentat du Petit-Clamart (1990); Les Tatouages du "milieu" (1999); Les Collabos (2011).