Despre James Fenimore Cooper
James Fenimore Cooper s-a născut pe 15 septembrie 1789 la Burlington, New Jersey, fiind al unsprezecelea din cei doisprezece copii ai părinţilor săi. Mama sa, Elizabeth, era membră a respectabilei familii Quaker din New Jersey, iar tatăl său, William, a fondat oraşul Cooperstown la izvorul râului Susquehanna şi a fost mebru al Congresului în timpul administraţiilor George Washington şi John Adams. Când avea doar un an, familia s-a mutat la Cooperstown, New York, un oraş de frontieră, unde mai erau puţini colonizatori şi puţini nativi americani. Totuşi, copilăria şi contactul cu aceştia i-au oferit experienţe suficiente viitorului scriitor pentru povestirile din romanele sale, dintre care cel mai celebru va fi Ultimul mohican. Cartea face parte din seria de aventuri ce include şi Pionierii, Preria, Călăuza şi Vânătorul de cerbi. La momentul morţii sale, James Fenimore Cooper avea deja statutul de scriitor naţional al Americii.
După ce a urmat o şcoală privată în Albany, Cooper a intrat la Yale, urmând cursurile universităţii din 1803 până în 1805. Materia la care excela era latina şi a fost exmatriculat în al doilea an din cauză că făcuse o farsă. Intră în Marină. Moartea tatălui său din 1809 îl obligă să se orienteze spre a se susţine financiar de unul singur. Se căsătoreşte în 1811 cu Susan de Lancy şi părăseşte Marina, ducând o viaţă de domn pentru doi ani. Abia după cei cinci dintre fraţii lui mai mari vor muri, lăsând în urmă văduve şi copii, se preocupă serios de a găsi o sursă sigură de venit. În următorii zece ani se ocupă în mod amatoristic de scris, publicând articole şi lucrări pe teme ca agricultura, politica, Societatea Biblică Americană sau miliţia din Westchester. Abia în 1820, aparent în urma unui pariu cu soţia, publică Precauţie, un roman ce imită stilul lui Jane Austen. Cartea rămâne interesantă astăzi pentru faptul că relevă parte din istoria şi cultura colonială americană. A urmat în anul următor Spionul, inspirat de stilul lui Walter Scott, în care Cooper îşi aşază acţiunea în decorul Războiului Civil. Cartea dezvoltă câteva tipologii ale americanului şi, prezentând conflictele dintre datorie şi interese, sondează aspecte psihologice umane subtile. Odată cu publicarea acestui roman capătă recunoaştere şi un anumit statut financiar.
Se mută de acum la New York şi se dedică carierei scriitoriceşti. Fondează Clubul Pâine şi Brânză şi devine centrul unei reţele ce include nu doar scriitori, ci şi alte personalităţi ale vremii, ca pictori faimoşi în epocă. În 1826, când deja devenise foarte popular, pleacă într-o călătorie prin Europa, unde va ajunge să stea timp de şapte ani. La întoarcere va fi profund marcat de faptul că presa îl cataloga drept un fals aristocrat otravit de influenţe europene. Se va implica în numeroase procese menite să ceara prejudicii şi să demonstreze faptul că cei ce critică trebuie să respecte adevărul în legătură cu un scriitor, chiar dacă îi pot critica lucrările. Îşi definitivează seria The Leatherstocking Tales şi publică, pe lângă aceasta, numeroase alte volume de povestiri, ficţiune şi nonficţiune. Moare pe 14 septembrie 1851 in Cooperstown.