Scriitorul american James Fenimore Cooper este renumit pentru romanale sale despre viața indienilor. Istoria evoluției acestor nativi a fost și este un subiect foarte dezbătut. Schimbările drastice prin care a trecut teritoriul american i-a afectat vizibil, însă cultura lor s-a păstrat și rămâne până în ziua de astăzi un motiv de fascinație.
Deși Cooper și-a început cariera literară cu un roman despre spionaj din timpul Războiului de Independență, lucrarea care l-a consacrat este „Ultimul mohican”, publicat în 1826, la editura Carey & Lea, Philadelphia. Cartea face parte dintr-o serie de cinci romane numită ”Leatherstocking Tales”, în care cititorii vor regăsi personajul faimos Natty Bumppo. „Ultimul mohican” prezintă evenimente din anul 1757, din timpul Războiului de Șapte Ani, când Franța și Marea Britanie s-au luptat pentru a obține controlul asupra Americii de Nord. În timpul războiului, ambele țări au încheiat alianțe cu triburile băștinașe, Franța în mod deosebit făcând apel la acestea, întrucât armata franceză era mai puțin numeroasă. Susan Fenimore Cooper, fiica scriitorului, a susținut că ideea romanului tatălui său a apărut când acesta a vizitat Munții Adirondack în 1825, alături de câțiva prieteni. Impresionat de peisajul unor peșteri de lângă o cascadă, unul dintre aceștia a mărturisit că locul acela a fost „locul unei scene romantice”. Cooper i-a promis atunci acestuia că o carte în care acele peșteri să aibă un loc va fi scrisă, dar povestea de dragoste va fi a unor indieni.
Când armata franceză atacă fortul William Henry, aflat sub comanda colonelului Munro, fiicele acestuia, Alice și Cora, pornesc din fortul Edward pentru a-i face o vizită. Drumul îl parcurg în escorta maiorului Duncan Heyward, avându-l drept călăuză pe indianul Magua. La scurt timp li se alătură și Gamut, un adept al Calvinismului. Magua însă îi tradează și îi ghidează pe drumul greșit. Pe drum se întânesc cu cercetașul Natty Bumppo, sub numele Ochi-de-Șoim, cu cei doi însoțitori ai chestuia, indienii Chigachgook și fiul acestuia, Uncas. Ei fac parte din tribul sagamori și sunt ultimii mohicani. Cei trei reușesc să conducă grupul în siguranță în apropierea unor peșteri de lângă o cascadă, dar aliații lui Magua îi atacă a doua zi și grupul format din cele două tinere, Duncan și Gamut este capturat. După o încercare eșuată a lui Magua de a negocia eliberarea acestora – să o elibereze pe Alice dacă Cora se va căsători cu el- Ochi-de-Șoim și cei doi mohicani apar brusc și îi salvează pe cei patru. Îi ucid pe aliații lui Magua, iar acesta este singurul care scapă cu viață. După multe obstacole și atacuri din partea altor indieni, reușesc să ajungă la fortul William Henry. Alice și Cora se revăd cu tatăl lor, însă această revedere este de scurtă durată. Magua, reușind să-și recapete forțele, atacă fortul și le ia din nou captive pe cele două fete și pe Gamut. Gamut evadează și află unde au fost duse fetele. Alice este salvată prima, însă destinul este nemilos cu sora ei, Cora, și cu bărbatul pe care aceasta în îndrăgește, mohicanul Uncas, care ajunge în cele din urmă să își sacrifice viața pentru ea.
Romanul „Ultimul mohican” a căpătat rapid popularitate, atât în State, cât și în Europa. Desigur, cu timpul au apărut și opinile critice, dar acestea nu au diminuat aproape cu nimic popularitatea lui Cooper. „Ultimul mohican” a adus o contribuție importantă la imaginea indienilor americani. Scriitorul american prezintă în romanul său portrete ale unor tipuri de oameni, cum este cercetașul neînfricat Ochi-de-Șoim sau nobilul Chigachgook, care a devenit cu timpul expresia ce caracterizează un ultim supraviețuitor al unei rase nobile.
Romanul lui James Fenimore Cooper a fost ecranizat de mai multe ori, și amintim aici filmul regizat de Michael Mann în 1992, avându-i în rolurile principale pe Daniel Day-Lewis și Madeleine Stowe.