Oameni din Dublin este o colecție de 15 scurte povestiri scrise de James Joyce, publicată pentru prima dată în anul 1914 de Grant Richards Ltd., Londra. La noi a apărut inițial la Editura pentru Literatură Universală în anul 1966, iar mai apoi au urmat alte publicări la alte edituri precum Rao, Litera sau Humanitas. Găsiți aceste cărți și la noi în Anticariat.
James Joyce a fost un romancier irlandez care a scris atât poezie cât și critică literară. A contribuit la apariția modernismului avangardist în literatură și este privit ca fiind unul dintre cei mai influenți și importanți autori ai secolului XX. Joyce este cunoscut mai ales pentru opera Ulise (1922), colecția de povestiri scurte Oameni din Dublin (1914) și pentru romanele Portret al artistului în tinerețe (1916) și Hanul lui Finn (1939). Alte scrieri ale sale includ 3 cărți de poezie, o piesă de teatru, scrisorile sale publicate și lucrări ocazionale de jurnalism. Opera lui Joyce a constituit o puternică influență pentru scriitori precum Samuel Beckett, Sean O Riordain, Jorge Luis Borges, Flann O Brien, Salman Rushdie, John Updike. Viața și scrierile lui Joyce sunt chiar sărbătorite în data de 16 a fiecărui an în orașul Dublin, sărbătoarea purtând denumirea de Bloomsday.
Cele 15 povestiri care constituie Oameni din Dublin, formează o imagine foarte naturală a clasei de mijloc din orașul Dublin, la începutul secolului XX. Povestirile sunt scrise în perioada în care naționalismul irlandez era la apogeu și căutarea identității naționale reprezenta un țel în viața fiecărui om de atunci. La răscrucea dintre cultură și istorie, Irlanda era asaltată de diferite idei și influențe. Acestea reprezintă și punctul central al creației lui Joyce. Multe dintre personajele din Oameni din Dublin apar mai târziu în roluri minore în romanul Ulise. Povestirile inițiale ale colecției sunt narate de protagoniști copii, iar mai târziu aceștia sunt înlocuiți cu persoane mai în vârstă.
Când vine vorba de Oameni din Dublin a lui Joyce, criticii literari sunt împărțiți în două tabere: realiștii și simboliștii. Realiștii văd Oameni din Dublin ca fiind cea mai simplă lucrare a lui Joyce, fapt ce îi face adesea să desconsidere natura revoluționară a scrierii. Simboliștii, în schimb, neglijează semnalele din spatele simbolurilor lui Joyce. În timp ce unii aleg o parte anume, majoritatea iau Oameni din Dublin ca atare renunțând la orice formă de caracterizare. Fără a avea dovada clară a unității tematice, a logicii acțiunilor sau o finalitate, Joyce previne astfel orice concluzie fermă a criticilor.
S-a spus adesea că naratorii din Oameni din Dublin rareori intervin în desfășurarea acțiunilor, fapt ce limitează descrierea gândurilor și emoțiilor, o practică destul de întâlnită la Joyce (narator invizibil ce vede dar nu exprimă).
Colecția de povestiri progresează din punct de vedere cronologic, începând cu evenimente ale tinereții și culminând cu moartea.