Despre James Joyce
Doar zece dintre copiii cuplului John Stanislaus Joyce si Mary Jane Murray au supravietuit copilariei mici, iar James Joyce a fost cel mai mare dintre ei. La varsta de 6 ani a fost trimis la Clongowes Wood College, o scoala iezuita cu internat. Tatal sau, insa, a scufundat familia in datorii, consumand alcool, neglijandu-si afacerile si imprumutand mereu bani de la locul de munca; cu toate astea, tatal a fost un om activ, cu o viata bogata si diversa, pasionat de crichet si de atletism, pasiuni pe care le va mosteni si James Joyce, care lucrase in adolescenta in portul Cork, studiase medicina o perioada, fusese interesat de actorie, opera si vanatoare, pluritalentat, insa inconsecvent, absorbit de politica, de alcool, de frivolitati. James Joyce il va asocia, insa, cu forta vietii, iar asta se va vedea in cartile sale: ii va integra expresii in romanul Ulise, il va descrie in Portret al artistului la tinerete, ii va reda o anecdota in Veghea lui Finnegan. Mama sa a fost o doamna educata, care stia sa cante la pian, sa danseze, sa cante, si stapanea arta bunelor maniere. Era si o catolica practicanta, spre deosebire de sotul ei, revoltat impotriva Bisericii Catolice pe care o acuza a face compromisuri Angliei protestante, intr-un context politic tulburat, in care Irlanda fusese inclusa in Imperiul Britanic. La 9 ani James este nevoit sa abandoneze scoala primara si se chinuieste sa invete acasa, cu ajutorul substantial al guvernantei lor, poreclita Dante, pana sa fie admis, in 1893, la Colegiul Belvedere, unde performantele sale academice au fost notabile, a fost ales sef al elevilor de doua ori, totusi era privit cu indoiala, pentru ca sa credea ca isi pierduse credinta. Ceea ce era adevarat.
Se decide pentru drumul scriitoricesc si isi convinge si rudele ca aceasta este calea lui cand, student la University College din Dublin, publica o recenzie a unei piese a lui Ibsen in revista londoneza Fortnightly Review in 1900, imediat dupa ce implinise 18 ani. Desi ducea o viata destul de libertina, reuseste sa-si ia licenta in 1902. Pleaca un an la Paris, dar, in 1903, se intoarce acasa, unde mama sa era pe moarte. Scrie in continuare mici povestiri, preda. O intalneste pe Nora Barnacle in 1904, cu care va locui in Triest, Zurich si Paris, avand impreuna doi copii, Giorgio si Lucia, si cu care se va casatori abia in 1931. Lipsurile materiale, problemele de vedere din ce in ce mai grave si boala mintala a Luciei ii vor ingreuna cariera literara. In lucrarile sale va face referire constant la Dublin, intreaga lui opera are un vizibil caracter autobiografic. A folosit in mod pronuntat tehnica monologului interior in cartile sale, pentru prima data in literatura este redata multitudinea de impresii interioare, jumatatile de gand, asocierile, ezitarile, trecerile de la o idee la alta, lapsusurile, ingrijorarile si impulsurile care merg concomitent cu un gand rational al unei persoane. A utilizat tehnici stilistice bogate - spre exemplu, in Ulise limbajul trece prin numeroase faze ale dezvoltarii prozei in limba engleza, de la limbajul anglo-saxon la cel contemporan, pentru a simboliza cresterea pruncului in pantece. Modul in care a prezentat natura umana, subtil si totusi sincer, alaturi de stapanirea artei limbajului si dezvoltarea ingenioasa a unor forme literare l-au facut pe James Joyce una dintre marile figuri ale romancierilor secolului 20.