Jay Parini - Ultima gara

Jay Parini s-a născut pe 2 aprilie 1948 în orașul american Pittston și avea să devină unul dintre cei mai importanți biografi și scriitori ai erei sale. A uimit cu cărți precum Rătăcirile lui Herman Melville, Drumul Damascului sau Isus: fața umană a lui Dumnezeu. În primă fază a fost profesor universitar de limba engleză și scriere creativă, apoi a fondat alături de Sydney Lea publicația New England Review. În 1972 publică primul volum de poezii ce nu a ajuns atât de cunoscut, însă a continuat și a reușit să evolueze iar în 1988 a reușit să uimească pe toată lumea cu Viața orașului. Când a apărut Romanul "Ultima gară" la editura Holt Paperbacks în primăvara anului 1990, autorul a reușit să ajungă la apogeul carierei și să devină cunoscut în toată țara. În limba română apare la editura Humanitas în 2009 și 2022.

De data aceasta criticii au fost de aceeași părere, toți spunând că romanul este unul dintre cele mai bune apărute în ultima vreme și că a reușit să îl întreacă pe Tolstoi. În 1999 romanul este adaptat în piesă de teatru de Blake Robison și Connan Morrissey iar în 2009 este adaptat în pelicula cinematografică unanimă în regia lui Michael Hoffman.

Suntem în 1910 iar personajul nostru nu este unul ca oricare altul, ci însuși Tolstoi. Majoritatea oamenilor din gospodăria acestuia, și chiar și din exterior, începuseră să îi spună să mai stea liniștit. Era deja bătrân, avea peste 80 de ani și deja le făcuse pe toate, dar el voia și mai mult de la viață. Soția sa, Sofya, începuse să creadă că Tolstoi complotează cu prietenul său, Chertkov, să îi rămână lui drepturile de autor și nu familiei. Asta o îngrozea, ce avea să facă fără nici o moștenire și fără bani? Valentin Bulgakov era secretarul și sfătuitorul autorului. A fost martor la aproape tot ce i s-a întâmplat vreodată și îl considera la fel de important ca tatăl său. Se îndrăgostește de Masha, o fană a autorului, ce îi arată o comunitate uriașă de oameni ce îl adorau. Toți îi urmau ideile de viață, trebuie să luptăm cu regimul țarist dar cu pace.

Punctul culminant este când Tolstoi își părăsește familia, renunță la tot și ajunge în gara Astapovo unde spera că va muri singuri. Zeci de reporteri erau adunați în jurul său, era un star rock al timpurilor sale și vestea cruntă a morții sale a zguduit întreaga Rusie. Toată viața lui a vrut să aibă o viață simplă însă s-a născut într-o familie aristocrată și a avut parte de o moștenire de zile mari. Poate că de aceea a vrut ca moartea sa să fie una simplă, fără prea mare deranj.