Jean Claude-Carriere, dramaturg, scenarist francez si director. S-a nascut in anul 1931 si a decedat la 8 februarie 2021. A fost fiul lui Felix si Alice Carriere, viticultori. A primit o bursa si s-a format ca istoric. Dupa publicarea primului sau roman, Lizard (1957), i-a cunoscut pe Jacques Tati si Pierre Etaix, cu care va colabora pentru o serie de proiecte.

In 1963 l-a cunoscut pe cineastul Luis Bunuel. Cei doi au dezvoltat o relatie artistica care s-a dovedit fructuoasa; au fost nominalizati la Oscar pentru Cet obscur objet du desir si Le charme discret de la bourgeoisie. Desi este autorul unui numar mare de scenarii, o parte din faima lui Jean-Claude Carriere este datorata colaborarii sale cu regizorul Luis Bunuel.  Aceasta a inceput in 1964 si a durat nouasprezece ani, pana la moartea regizorului.

Carriere va colabora ocazional si cu regizorul de origine ceha Milos Forman, prima data la sfarsitul anilor 1960, cu  Taking Off, o comedie despre conflictul dintre generatii, a doua oara - la sfarsitul anilor 1980, cu Valmont (adaptarea romanului Dangerous Liaisons de Choderlos de Laclos) si pentru ultima oara - in 2005, cu Les Fantômes de Goya. In anul 1983 a castigat Cesar pentru cel mai bun scenariu original cu Daniel Vigne pentru filmul Le retour de Martin Guerre. Cariera sa a fost incununata de Premiul Jean-Le Duc pentru toata munca sa de autor cinematografic.

Autor a numeroase piese, prima sa lucrare a fost scrisa in 1968, intitulata L’Aide-Memoire si interpretata la Theatre de l’Atelier de Delphine Seyrig. In anii 1997 si 1999 a fost nominalizat la Moliere pentru piesele La Terrasse, si, respectiv, La controverse de Valladolid.  In anul 2009 a scris, impreuna cu Umberto Eco, publicat de Grasset. Ca romancier, a scris La Force du bouddhisme impreuna cu Dalai Lama (1994), Conversations sur l'invisible (1988), cu astrofizicienii Jean Audouze si Michel Casse, si Entretiens sur la fin des temps (1998).

Alaturi de Jack Gajos, in 1986 a fondat FEMIS, Scoala Nationala de Film si Televiziune, unde a ramas presedinte pana in 1996. In ultimii 25 de ani a fost co-presedintele festivalului de teatru din Comedientii de primavara din Montpellier. A fost in consiliul de administratie pentru SACD (departamentul de teatru), Cinematheque, ENS si Muzeul Guimet. Este ofiter al Legiunii de Onoare si al Ordinului National al Meritului. In 2014 a primit un Oscar de onoare pentru munca sa de scenarist.

Opera: Lizard (1957); Mon oncle (1958, Unchiul meu); Le Dictionnaire de la betise (cu Guy Bechtel, 1967); Le Livre des bizarres (cu Guy Bechtel, 1972); La Paix des braves (1984); Conversations sur l'invisible (cu Jean Audouze si Michel Casse, 1988);  La Controverse de Valladolid (1992); La Force du bouddhisme (cu Dalai-Lama, 1995); Le Cercle des menteurs (1998, Cercul mincinosilor); Conversations sur l'invisible (cu astrofizicienii Jean Audouze si Michel Casse, 1988) Dictionnaire amoureux de l'Inde (2000); Les Fantomes de Goya (2007, Fantomele lui Goya); Details de ce monde (2004, Franturi din asta lume); Contes philosophiques. Cercle des menteurs 2 (2008, Povestiri filozofice. Cercul mincinosilor 2); N'esperez pas vous debarrasser des livres (2009, cu Umberto Eco - Nu sperati ca veţi scapa de carti) – scrieri literare. Le Journal d'une femme de chambre (cu Luis Bunuel, 1964); Le Charme discret de la bourgeoisie (cu Luis Bunuel, 1972); Cet obscur objet du desir (Luis Bunuel, 1977), Die Blechtrommel (Volker Schlondorff, 1979); Valmont (cu Milos Forman, 1988); Der Unhold (Volker Schlondorff, 1996), La Terrasse  (1997); Les Mots et la chose (2007); L'Aide memoire (2014);  Giroise, La porte (1999, Girodina, usa); Le Circuit ordinaire (Circuitul normal, 2002); La Mort de Krishna (cu Marie-Helene Estienne, 2003); – piese de teatru.