Jean Delumeau - Frica in Occident

Frica în Occident, semnată de Jean Delumeau este o scriere care analizează cu atenție rolul fricii în societățile occidentale medievale, dar moderne, cu precădere perioada Renașterii, dar și a Epocii Moderne timpurii. Delumeau explică cum frica a influențat comportamentele și atitudinile oamenilor, precum și modul în care aceasta a fost gestionată de instituțiile religioase, politice și sociale. Frica a devenit astfel un instrument pe care puterea laică sau socială l-a transformat, de-a lungul vremii, reușind cumva să manipuleze popoarele.

Jean Delumeau aduce în prim plan ideea că frica a fost o forță centrală în viața oamenilor din Occident, influențând spiritualitatea, politica, cultura și viața de zi cu zi. Frica de moarte, de păcat, de rău, de demonii sau de orice altă înfățișare a necazului a fost însoțită de frica de divinitate și de o presupusă judecată finală. Autorul sugerează că această stare de anxietate colectivă a devenit din ce în ce mai puternică după ce Biserica Catolică a utilizat frica ca pe un instrument de control. Astfel, instituția a adus în prim plan ideea unei judecăți divine, a unei pedepse.

Totuși, francezul ne vorbește și desprefrica de boală sau război, despre frica de erezie (foarte cunoscută în epoca medievală) și alte pericole externe. În Evul Mediu, frica de epidemii (precum ciuma) a fost o constantă în viața oamenilor. În paralel, frica de autoritățile politice, laice și religioase a contribuit la formarea unui sistem social autoritar, bazat chiar pe acest sentiment.

În lucrarea sa, Delumeau expune cum frica era reflectată în artă, literatură și ritualuri, având un impact semnificativ asupra comportamentului uman și asupra felului în care oamenii percepeau lumea înconjurătoare. Dacă privim cu atenție tablourile vremurilor, operele de artă, sculpturile sau alte reprezentări, vom observa că frica era mereu prezentă. Ea însăși a devenit un punct important de exploatat.

Legătura dintre frica de Dumnezeu și frica de rău este și ea prezentă în acele veacuri. Deși, în fapt, acest raționament este din start unul greșit, oamenii nu își puneau nici un fel de semn de întrebare. Paradigmele erau simple: ești credincios, ai frică de Dumnezeu; ești eretic, vei ajunge la judecata de apoi, în tabăra răului. Pe baza acestor constructe sociale, s-au creat societăți diverse, care au funcșionat zeci, poate chiar sute, de ani. Vânătoarea de vrăjitoare este prima formă clară care ne arată cât de îndoctrinați erau oameni acelor veacuri. Biserica a utilizat frica pentru a acapara societatea și pentru a deține puterea absolută. După separarea puterilor și după ce Biserica devine o entitate separată de stat, lucrurile devin ceva mai clare. Totuși, sentimentul unei frici colective există pânî în zilele noastre în mai multe societăți autoritare, totalitare chiar. Dacă aruncăm o privire spre state precum Afghanistan, Belarus sau Rusia, unde există teama permanentă de conductători, vom realiza că societatea nu s-a schimbat prea mult și că mentalitatea colectivă este mult afectată de stigmatul fricii, al păcatului.

Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea este de gpsit în mai multe ediții: Meridiane (1986), Polirom (1997).