Jean - Dominique Bauby - Scafandrul si fluturele

"Scafandrul și fluturele" (în franceză Le Scaphandre et le Papillon) este un jurnal scris de Jean-Dominique Bauby, publicat pentru întâia oară în 1997. Cartea are la bază pe experiențele autorului după ce a suferit un accident vascular cerebral sever, care l-a lăsat complet paralizat, cu excepția ochiului stâng. Bauby a fost diagnosticat cu locked-in syndrome, o condiție în care pacientul este conștient de sine și de mediul înconjurător, dar nu poate să se miște sau să vorbească, cu excepția controlului unui singur mușchi – în cazul lui Bauby, ochiul stâng.

Lucrarea este scrisă de Bauby cu ajutorul unui asistent care îi dicta literele folosind un sistem bazat pe ordinea alfabetică. În ciuda limitărilor sale fizice, Bauby reușește să creeze o lucrare remarcabilă, în care reflectă asupra vieții sale înainte și după accidentul cerebral. „Scafandrul” reprezintă corpul său paralizat, care este o închisoare fizică, iar „fluturele” simbolizează mintea sa liberă, care zboară, visând și amintindu-și de viața pe care a trăit-o în trecut.

Bauby își rememorează viața înainte de accident – o viață plină de lux și succes ca redactor-șef la revista „Elle”, precum și relațiile sale cu familia și prietenii. De asemenea, el reflectă asupra suferinței și izolării sale în spital, dar și asupra modului în care mintea sa continuă să fie activă și să se agățe de amintiri și imaginație, în ciuda corpului său complet imobilizat. Autorul începe să trăiască doar prin amintiri și prin dorința de a-și vedea manuscrisul terminat. Ideile sale sunt complexe, dar cumva tragice, iar condiția sa nu-l ajută să se exprime așa cum dorește. Cartea este un amestec între durere și frumusețe, un omagiu adus capacității umane de a se adapta și de a găsi sens chiar și în cele mai dificile circumstanțe. Bauby reușește să transmită mesajul că, în ciuda fizicului limitat, mintea poate să fie liberă, asemenea unui fluture care zboară.

Nostalgia și sensibilitatea autorului sunt principalele motive pentru care autorul este apreciat de publicul său. El arată prn manuscrisul său calea către libertate și desfătare a ființei. Trauma sa dificilă, dar o poartă cu seninătate și cu împăcare. Devine propriul său terapeut și caută să facă pace cu demonii care pun stăpânire pe ființa lui. Într-o relatare de zile mari, scrierea devine din ce în ce mai complexă, iar noi ne sensibilizăm la fiecare capitol. Durerea umană ia multe forme, apoi se transformă în artă, iar arta poate fi acepttă și consumată sau respinsă. Goliciunea sufletului nu rebuie să-și facă loc în om, iar mintea trebuie să rămână lucidă.

Fiecare capitol este și mai profund, iar personajul central este extraordinar de bine conturat. Lucrarea va fi tradusă în mai multe limbi străine, iar succesul va fi uluitor. Ea este privită ca un material didactic, ca o scriere cu caracter psihologic și ca o sursă de inspirație pentru cei aflați la început de drum. Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, cartea va fi de găsit în mai multe ediții: Humanitas (2008), Humanitas (2010).