Despre Jean d’Ormesson
Romancier, filozof si jurnalist francez. Descendent al nobilimii franceze, si-a petrecut o parte din primii ani de viata intr-un castel din secolul al XV-lea - a publicat aproximativ 40 de lucrari de fictiune, multe dintre ele autobiografice, de-a lungul a aproape jumatate de secol.
S-a nascut la 16 iunie 1925, si a fost fiul lui Andre d'Ormesson (prieten al politicianului si scriitorului francez Leon Blum), ambasador al Frantei, si al lui Marie Henriette Isabelle Anisson du Perron. Scriitor, jurnalist si filozof francez, Jean a fost membru si decan al Academiei Franceze.
Provenind dintr-o familie aristocratica, D’Ormesson a primit o educatie privilegiata. studiat la Ecole Normale Superieure, a absolvit istorie si literature,apoi si-a luat licenta in filosofie. Dupa serviciul militar, a lucrat ca jurnalist pentru mai multe reviste. Si-a inceput cariera de scriitor in anul 1956, prin publicarea cartii L'Amour Est un Plaisir (Dragostea este o placere), insa eminenta sa literara parea pusa la indoiala.
In anul 1950 a fost numit secretar general al Consiliului International pentru Filosofie si Studii Umaniste din cadrul UNESCO si a devenit presedintele acestuia (1992). Primul sau succes literar a venit in 1971, cu romanul La Gloire de l'Empire, pentru care a primit Grand Prix du Roman din partea Academiei Franceze.
Eruditia si stiloul sau l-au condus direct la Academia Franceza. A fost ales in octombrie 1973 si, la varsta de 48 de ani, a devenit cel mai tanar membru al Academiei. A dat un suflu nou Academiei, iar in 1980 a reusit sa obtina alegerea unei femei ca membru (Marguerite Yourcenar). Din 1974 pana in 1977 a fost director general al cotidianului Le Figaro. In 1978, impreuna cu alti membri, a fondat Comitetul intelectualilor pentru o Europa a libertatilor.
In C'etait bien (2003), autorul si-a povestit viata si chiar si-a anticipat moartea. Cu Une fete en larme (2005, O petrecere in lacrimi), a incercat ceva nou si, folosindu-se din nou pe sine insusi ca decor, a inceput sa povesteasca unui jurnalist despre romanul sau ideal. In cele din urma, s-a lasat dus de val si a publicat La Creation du monde (2006), un roman de un gen nou pentru el si asteptat cu nerabdare de criticii literari.
In anul 2012, la varsta de 87 de ani, si-a facut debutul ca actor de film, interpretand rolul presedintelui Francois Mitterrand in Les Saveurs du Palais (lansat in Statele Unite sub numele de Haute Cuisine"l), o versiune fictionala a relatiei dintre omul de stat si bucatareasa sa, Daniele Delpeuch.
Pe plan privat, Jean d'Ormesson a fost casatorit cu Francoise Beghin, fiica lui Ferdinand Beghin, seful presei si fondatorul companiei Beghin-Say, din 2 aprilie 1962. Cuplul a avut o fiica, Heloise, nascuta in 1962. Scriitorul francez a murit in urma unui atac de cord la 5 decembrie 2017, si a primit un omagiu national in curtea de onoare de la Les Invalides din Paris.
Opera: L'Amour est un plaisir (1956); Du cote de chez Jean (1959, In partea dinspre Jean); Un amour pour rien (1960, Amor fara miza); Au revoir et merci (1966, La revedere si mutumesc); La Gloire de l'Empire (1971); Au plaisir de Dieu (1974); Dieu, sa vie, son œuvre (1981); Mon dernier reve sera pour vous (1982, Ultimul meu vis va fi pentru tine); Histoire du juif errant (1991); Presque rien sur presque tout (1995, Aproape nimic despre aproape tot); Une autre histoire de la litterature francaise (vol. I, 1997 & vol. II, 1998); La Douane de mer (1994); Le Rapport Gabriel (1999); Voyez comme on danse (2001); C'etait bien (2003); Et toi, mon cœur, pourquoi bats-tu? (2003); Une fete en larmes (2005, O petrecere in lacrimi); La Creation du monde (2006); Odeur du temps (2007); L'enfant qui attendait un train (2009); Saveur du temps (2009); C'est une chose étrange a la fin que le monde (2010); Un jour je m'en irai sans en avoir tout dit (2013); Comme un chant d'esperance (2014); Dieu, les affaires et nous (2015).