Jean Francois Revel a fost un filosof, jurnalist și scriitor francez, cunoscut pentru criticile sale la adresa ideologiilor totalitare și la ceea ce el considera a fi ipocrizia intelectualilor occidentali. A fost un susținător ferm al valorilor liberale, al democrației și al economiei de piață, în lucrările sale abordând subiecte politice, filosofice și sociale cu o claritate și un stil accesibil.
Cartea "Cunoașterea inutilă", publicată pentru prima oară în anul 1988, este una dintre cele mai importante lucrări ale gânditorului francez Jean Francois Revel, în care își exprimă criticile față de ignoranța deliberată și manipularea adevărului în societățile contemporane, în special în sfera politică și mediatică. În lucrarea sa, Revel argumentează faptul că adevărul este adesea ignorat sau denaturat. Oamenii aleg adesea să nu acorde atenție faptelor evidente sau chiar să le respingă, chiar și atunci când acestea sunt esențiale pentru propria lor supraviețuire sau bunăstare. Acest fenomen al "cunoașterii inutile" descrie faptul că , deși avem acces la informații și fapte, ele sunt neglijate sau tratate cu indiferență. O temă importantă în lucrarea sa este critica ideologiilor, în special a celor totalitare, și felul în care acestea manipulează adevărul pentru a își menține dominația. Revel se referă frecvent la regimurile comuniste și la eșecul de a recunoaște atrocitățile acestora, fiind foarte critic față de inteligența occidentală care, deși are acces la informații despre teroarea și represiunea din statele comuniste, continuă să ignore realitatea acestora. Autorul analizează și rolul mass-mediei în diseminarea adevărului sau, dimpotrivă, în perpetuarea ignoranței. În opinia sa, mass-media are un rol crucial în formarea opiniei publice, dar este adesea folosită pentru a manipula informația sau pentru a distorsiona realitatea în funcție de interese politice sau economice. De asemenea, Revel subliniază o tendință periculoasă a oamenilor de a se retrage în ideologii sau credințe confortabile și de a respinge faptele care contrazic aceste credințe, sugerând că acest lucru se întâmplă nu doar la nivel individual, ci și la nivel colectiv, în special în ceea ce privește problemele politice globale. În "Cunoașterea inutilă", Revel continuă linia critică a modernității pe care a început-o în lucrările sale anterioare, fiind preocupat de mecanismele prin care ideologiile politice își mențin puterea, chiar și atunci când sunt demascate ca fiind mincinoase sau nocive. În multe cazuri, adevărul este subminat în mod conștient de liderii politici, de intelectuali și chiar de masele care preferă să creadă minciuni convenabile decât să accepte realități incomode. În lucrarea sa, autorul francez folosește numeroase exemple istorice și politice pentru a-și sustine argumentele, în special în perioada Războiului Rece, analizând cum regimurile comuniste în Europa de Est și Uniunea Sovietică au reușit să supraviețuiască în ciuda evidențelor clare ale eșecului lor economic și al represiunii sistemice. Democrația depinde în mod esențial de accesul la adevăr și de utilizarea corectă a cunoașterii, în viziunea lui Revel. Fără o informare corectă și o dezbatere publică bazată pe fapte, democrația este vulnerabilă la manipulare și la ascensiunea regimurilor autoritare. Trebuie subliniat faptul că o democrație nu poate funcționat corect dacă cetățenii ei sunt indiferenți sau prost informați, autorul considerand că este necesar ca presa să aibă o responsabilitate mai mare, iar cetățenii să caute și să protejeze adevărul. În "Cunoașterea inutilă", Revel explorează în detaliu pericolele indiferenței față de adevăr, subliniind nevoia critică de a valoriza cunoașterea reală într-o lume tot mai complexă și politizată. Lucrarea rămâne o analiză puternică a modului în care adevărul este tratat în societate, dar și un avertisment asupra consecințelor ignorării sale.
Cartea "Cunoașterea inutilă" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (2007) și Humanitas (1993).