Despre Jean Giraudoux
Dramaturg, romancier si diplomat francez. S-a nascut la 29 octombrie 1882, Bellac, Franta - decedat la 31 ianuarie 1944, Paris. Era fiul perceptorului Leger Giraudoux si a sotiei acestuia, Anne, nascuta Lacoste. Faptul ca s-a nascut intr-o familie cu posibilitati modeste nu l-a impiedicat sa exceleze in educatia sa.
A invatat la scoala primara din orasul natal, apoi a urmat cursurile liceului din Chateauroux; din anul 1900 si-a continuat studiile la Liceul Lakanal din Paris. Intre anii 1903 – 1905 a urmat studiile la Scoala Normala Superioara, unde a ales studiile germanice. La absolvire a reusit primul. Cunoasterea temeinica a Germaniei, a literaturii si a sufletului german i-a permis realizarea unor opere literare profunde: Siegfried et le Limousin, Siegfried, La Guerre de Troie n'aura pas lieu, Ondine.
A devenit cunoscut ca scriitor de avangarda cu un grup de romane poetice timpurii, precum Suzanne et le Pacifique (1921). In Siegfried et le Limousin (1922), Giraudoux descrie in silueta, ca sa spunem asa, ostilitatea dintre doi dusmani, Franta si Germania, ca fundal al povestii sale despre un om care sufera de amnezie. Bella (1926) este o poveste de dragoste in spatele careia poate fi intrezarita rivalitatea dintre doi oameni de stat, un nationalist si un internationalist. Astfel, a fost clarificata ceea ce urma sa devina tema centrala a pieselor sale: o pereche de contrarii, oricare ar fi acestea - barbat si Dumnezeu in Amphitryon 38 (1929), barbat si femeie in Sodome et Gomorrhe (1943) sau lumea paganismului si a lumii Vechiului Testament din Judith (1931).
Intre cele doua razboaie mondiale a ocupat cateva posturi importante la Ministerul Afacerilor Externe si a scris doua carti in domeniul politicii. In anul 1939 a servit ca secretar de informatii in primul cabinet de razboi - toate calificarile care ar garanta faima oricarui functionar public american, insa Giradoux ar fi ramas un anonim daca nu ar fi scris si romane fanteziste.
Ca poet, el a admirat si a iubit frumusetea, in special frumusetea feminina, prin intermediul modelarii celor pe care le-a creat si ale caror nume apar pe copertele cartilor sale: Juliette, Eglantine, Suzanne, Bella. Ne gandim la Shakespeare, la Racine, la Marivaux, la Musset, la toti dramaturgii a caror sensibilitate la gratia si misterul fetelor tinere a fost de asa natura incat numele lor sunt asociate pentru totdeauna cu cele ale eroinelor lor: Ondine. Piesa Nebuna lui Chaillot a fost premiata cu Joseph Jefferson Citation for Play Production at the Old Town Plays Theatre in Chicago si regizata de Patrick O'Gara.
Dramaturgul a incetat din viata la 31 ianuarie 1944. Potrivit versiunii oficiale ar fi murit in urma unei otraviri alimentare, dar, cel mai probabil, ca urmare a unei pancreatite, fara a fi trait eliberarea Frantei de sub ocupatia nazista. La cateva zile dupa inmormantare, care a avut loc la 3 februarie 1944, in cavoul provizoriu al cimitirului Montmartre, se zvoneste ca Jean Giraudoux ar fi fost otravit de Gestapo. El este tatal lui Jean-Pierre Giraudoux, nascut la 29 decembrie 1919, la Paris, si decedat la 9 iunie 2000. Jean-Pierre a co-fondat Prix Medicis si o fundatie in numele tatalui sau.
Opera: Les Provinciales (Provincialele, 1909); L’Ecole de Indifferents (Scoala Indiferentilor, 1911); Elpenor (1919); Suzanne et le Pacifique (Suzana si Pacificul, 1921); Siegfried et le Limousin (roman, 1922); Juliette au pays des hommes (Julieta in tara barbatilor, 1924); Bella (1926); Siegfried (piesa de teatru, 1928); Amphytrion 38 (1929); Judith (1931); Intermezzo (1933); Combat avec l’ange (Lupta cu ingerul, 1934); La Guerre de Troie n’aura pas lieu (Razboi cu Troia nu se face, 1935); Electre (Electra, 1937); Les Cinq tentations de La Fontaine (Cele cinci tentatii ale lui La Fontaine, 1938); Ondine (1939); Litterature (Literatura, 1941); Sodome et Gomorrhe (Sodoma si Gomora, 1943); Folle de Chaillot (Nebuna din Chaillot, popstum, 1945); Sans Pouvoirs (Fara Puteri, postum, 1946); Pour Lucrece (Pentru Lucretia, postum, 1953); Contes d’un matin (Povestile unei dimineti, postum, 1954).