Jean Guitton - Dumnezeu si stiinta

Scriitor francez de renume mondial, se remarcă printr-o originalitate fără margini și prin maniera literară deosebită. Născut într-o familie catolică, avea să cunoască faima cu pledoariile sale despre divinitate, religie și știință. Este umanist la origini, dar încearcă să deprindă și alte științe empirice. Lucrează cu ardoare la mai multe proiecte și deprinde pasiunea pentru literatură încă din adolescență. Este considerat unul dintre cei mai de preț gânditori ai Franței de odinioară, iar scrierile sale sunt traduse și distribuite masiv în Europa și nu numai.

Pornește într-o căutare extraordinară și reușește să adune inspirație pentru mai multe scrieri laolaltă. Este interesat, cu precădere, de literatura veche și urmărește îmbinarea perioadelor istorice. Lucrează în paralel la fel și fel de lucrări de cercetare și este influențat de mai marii veacului său, precum Descartes sau chiar Rousseau.

Legătura sa cu filosofia este una extrem de strânsă, iar poveștile sale sunt magistrale și pline de candoare. Se axează pe emoția eroilor săi și îi analizează cu atenție și spirit de observație. Lucrează cu patos să diferențieze realul de imaginar, iar metaforele sale vor fi bine primite pe piața de carte din Europa.

Știința și religia se vor confrunta dintotdeauna. De la Grecia antică și până în zilele noastre cele două laturi au avut de înfruntat adevărate războaie. Ceea ce știința propunea era întotdeauna realist, exact și empiric, dar, din fața locului, contestat de capetele religioase. E drept, nimeni nu se aștepta să existe o poziție atât de vehementă a marilor gânditori ai lumii și să se iște astfel un real conflict ideologic. În numele catolicismului s-au săvârșit cele mai mari crime din istoria umanității, dar nici creștinismul nu s-a lăsat mai prejos. De-a lungul vremii, Dumnezeu a căpătat diferite personificări și a fost impus națiilor prin dogme, culte sau manuscrise cu caracter religios. Fiecare popor în parte a ales în ce reprezentare să creadă și numai ateii s-au menținut la depărtare de religie și de tot ce semnifică aceasta. Într-adevăr, fiecare religie în parte a ales cum să își impună dogmele și cum să-și șlefuiască credincioșii.

Latura științifică însă, s-a bazat pe cercetări exacte, pe oameni de știință înzestrați și a făcut dovada rezistenței în timp. Cumva, cele două domenii nu s-au înțeles reciproc niciodată, iar publicul s-a împărțit în două tabere. Știința se vrea rațională, religia este bazată cumva pe legende vechi și pe dogme care au rolul de a influența masele.

De-a lungul timpului, au fost numeroși scriitori care au făcut o paradigmă interesantă între cele două sectoare, dar niciunul nu a scris despre uniunea dintre știință și religie, despre punctele lor comune. Guitton reușește să aducă aceste aspecte în fața noastră și reușește să ne emoționeze, iar ideile sale, deși subiective, sunt bine primite. Publicul va fi cucerit de maniera în care scrie și de felul în care se apropie de publicul său. Rămâne un filosof original, plin de idei și capabil să ne trezească interesul pentru subiecte care nu ne-ar fi atras atenția înainte.

Scrierea sa este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediții, dintre care amintim următoarele: Univers (1991), Editura pentru Literatură (2004).