Despre Jean-Paul Sartre
Jean-Paul Sartre (1905-1980) a fost un filosof existentialist, romancier si dramaturg, personalitate a vietii publice franceze. Dupa ce tatal sau moare in 1906, cand Sartre avea doar un an, este crescut de mama si de bunicul lui, avand parte de o educatie conservatoare intr-o familie de burghezi instariti. Mama sa se recasatoreste in anul 1916, iar familia e nevoita sa se mute. Intra la liceul La Rochelle. Fiind influentat de opera lui Henri Bergson, isi urmeaza studiile la Ecole Normale Superieure din Paris (1924 - 1929), cu accentul pe filosofie, psihologie, sociologie. In 1929, la Ecole Normale, a cunoscut-o pe Simone de Beauvoir, o studenta la Sorbona, care a continuat sa devina un celebru filosof, scriitoare si feminista. Cei doi au devenit tovarasi de-a lungul vietii, desi nu erau monogami. Sartre si Beauvoir au contestat asteptarile culturale si sociale ale mediilor lor "burgheze” respective.
Principiul fundamental al filosofiei sale este ca esenta este precedata de existenta. Omul mai intai exista si de abia apoi isi contureaza o identitate definitorie, determinata de actiunile sale. Aceasta teorie se opune convingerilor teiste, conform carora divinitatea a creat omul cu un anumit scop, precum si a celor deterministe, ce sustin ca genetica si mediul inconjurator definesc, factori pe care nu ii poate controla. Dat fiind ca nu are un scop predeterminat si nici o esenta determinata din afara sa, omul este, dupa cum sustine Sartre, condamnat sa fie liber, asa ca trebuie sa suporte povara responsabilitatii pentru fiecare actiune a sa, oricat de mult disconfort si angoasa ar fi in acest adevar.
In 1964 i-a fost atribuit Premiul Nobel pentru Literatura "pentru opera sa bogata in idei si strabatuta de dorinta de libertate si adevar, opera care a exercitat o mare influenta asupra epocii noastre", insa Sartre nu l-a acceptat; el a explicat ca a refuzat intotdeauna distinctiile oficiale si ca un scriitor nu trebuie sa accepte sa se lase transformat in institutie, chiar daca acest lucru se produce sub formele cele mai onorabile.
Opera: Imaginatia, 1936; Transcendenta egoului. Schita pentru o descriere fenomenologica, 1936; Schita pentru o teorie a emotiilor, 1939; Imaginarul. Psihologie fenomenologica a imaginatiei, 1940; Fiinta si neantul, 1943 (filosofie). Greaaa, 1938; Ziduri, 1939; precum si alte romane si nuvele.