Jean Piaget s-a nascut pe 9 august 1896 la Neuchatel, Elvetia si a murit pe 16 septembrie 1980 la Geneva, Elvetia. A fost un psiholog si epistemolog elvetian, cunoscut pentru contributiile sale fundamentale in domeniul dezvoltarii copilului si al psihologiei cognitive.

Piaget a studiat la Universitatea din Neuchatel, unde a obtinut licenta in 1918, iar ulterior a urmat studii de doctorat in filosofie si biologie. In 1920, a inceput sa colaboreze cu Institutul Jean-Jacques Rousseau din Geneva, unde si-a dezvoltat cercetarile in domeniul dezvoltarii copilului. A fost influentat de teoria evolutionista a lui Charles Darwin si a integrat idei din biologie, psihologie si filozofie pentru a crea teoria sa despre dezvoltarea cognitiva.

Din punct de vedere familial, Piaget a fost casatorit cu Valerie Simond, cu care a avut trei copii: Lucienne, Jacqueline si Laurent. Familia sa a fost importanta pentru cercetarile sale, deoarece Piaget a folosit observatiile asupra propriilor copii pentru a formula si testa teoriile sale despre etapele dezvoltarii cognitive.

Pe parcursul carierei sale, Piaget a colaborat cu mai multe edituri si publicatii academice de renume, lucrand indeosebi in cadrul celor mai importante institutii din domeniul psihologiei, cum ar fi Editura PUF (Presses Universitaires de France) sau Editura Gallimard in Franta. De asemenea, a publicat lucrari in reviste stiintifice si a participat activ la dezvoltarea unui dialog international despre psihologia copilului si teoriile sale cognitive.

In ceea ce priveste viata sa personala, Piaget a fost un om mai degraba discret din punct de vedere amoroase si politic, concentrandu-se pe activitatea stiintifica. Totusi, se stie ca, pe langa carierele sale academice, Piaget a fost un intelectual activ implicat in viata culturala europeana. De asemenea, Piaget a avut o relatie stransa cu mai multi cercetatori din domeniul psihologiei si educatiei, fiind mentor si colaborator al unor figuri importante in aceste domenii. Din punct de vedere politic, Piaget nu a fost foarte vocal, dar in unele scrieri s-a pozitionat in favoarea unei educatii democratice si a unei intelegeri mai profunde a psihologiei in contextul social si educational.

In planul vietii sale familiale, Piaget a fost casatorit cu Valerie Simond, iar impreuna au avut trei copii, ale caror dezvoltari au fost un subiect de observatie pentru cercetarile sale. Piaget este adesea mentionat pentru utilizarea observatiilor asupra propriilor copii ca parte din studiile sale asupra dezvoltarii cognitive, contribuind astfel la intelegerea proceselor de gandire ale copiilor si la formularea celor patru stadii fundamentale ale dezvoltarii cognitive umane.

Iata cateva dintre cele mai importante opere ale lui Jean Piaget, alaturi de anul publicarii si o scurta descriere a fiecarei lucrari. „Biologie și cunoaștere” (1971), Piaget explorează în această lucrare relația între biologie și dezvoltarea cunoașterii, propunând ideea că procesul cognitiv este un fenomen biologic înrădăcinat în interacțiunea individului cu mediul înconjurător. In "Psihologia copilului" (1928), Piaget abordeaza dezvoltarea psihologica a copiilor si cum se schimba modul in care gandesc si inteleg lumea pe masura ce cresc. Lucrarea pune bazele teoriei stadiilor cognitive ale dezvoltarii. „Judecata morală la copil” (1932), in acest volum, Piaget analizează modul în care copiii încep să dezvolte un simț al moralității și să înțeleagă concepte precum binele și răul, abordând procesul de internalizare a normelor sociale. In "Psihologia gandirii" (1950), lucrarea abordeaza procesele gandirii la copii si descrie cum acestia incep sa dezvolte logica si abilitati de rationament, subliniind importanta jocului in dezvoltarea mentala a acestora. In "Epistemologia genetica" (1970), Piaget exploreaza conceptul de "epistemologie genetica" - studiul originii si dezvoltarii cunoasterii umane, concentrandu-se pe evolutia structurii cognitive si pe modul in care gandirea se transforma pe masura ce copilul creste. Aceste lucrari reprezinta contributii esentiale ale lui Piaget la intelegerea dezvoltarii cognitive, psihologiei si educatiei.

Contributiile sale stiintifice au avut un impact semnificativ asupra domeniilor psihologiei, educatiei si filozofiei, iar criticii l-au apreciat mai ales pentru inovarea teoriei dezvoltarii cognitive. Piaget a fost vazut ca un pionier in intelegerea modului in care copiii isi dezvolta gandirea si invatarea. Criticii l-au recunoscut pentru abordarea sa metodologica riguroasa si pentru integrarea unor concepte din biologie, epistemologie si psihologie in cercetarile sale.

Totusi, in anumite cercuri academice si filozofice, unii critici l-au considerat un teoretician prea mecanic, spunand ca teoriile sale nu tin cont intotdeauna de influentele sociale si culturale asupra dezvoltarii cognitive a copilului. Mai ales in perioada de inceput a carierei sale, Piaget a fost privit cu scepticism de unii cercetatori care considerau ca teoria sa era prea bazata pe observatiile proprii si nu pe studii sistematice pe scara larga.

Opere: Psihologia copilului, Psihologia inteligenței, Judecata morală la copil, Construirea realului la copil.