Jeni Acterian - Jurnalul unei fiinte greu de multumit

"Jurnalul unei ființe greu de mulțumit" de Jeni Acterian este o scriere profund introspectivă, un jurnal personal al autoarei, care surprinde fragmente din viața acesteia, reflecțiile, gândurile și sentimentele ei. Jurnalul este o adevărată oglindă a unei femei care caută să înțeleagă, să se analizeze și să interpreteze propriile trăiri, conflicte interioare și relațiile cu care o înconjoară.

Cartea se caracterizează printr-un stil confesiv și sincer, în care autoarea explorează nevoia de iubire, neliniștile pe care le are și fricile legate de propria identitate. Prin intermediul acestui jurnal, Jeni Acterian se definește ca o ființă complexă, cu o sensibilitate rară, adesea dusă la extrem, și o percepție profundă asupra lumii, dar totodată cu o dificilă capacitate de a fi mulțumită de ceea ce viața îi oferă.

Dcă am privi cartea prin filtrul zilelor noastre, am considera, cu certitudine, că Jeni este o depresivă, pe care nimic nu o mulțumește. Ea scrie cu patos despre ziua de mâine, despre propriile așteptări, cdespre angoase și despre toți bărbații care au dezamăgit-o. Este, fără doar și poate, o femeie interesantă, care nu numai că se diferențiază din mulțime, ci devine un etalon al generației sale.

Ea poartă în suflet iubirea și lipsa ei. Când primește atenție nu consideră că ar fi suficientă, când nu primește, se simte ignorată. Jeni este o femeie a contrastelor, o figură plină de lumini și umbre, pe care nu vrea însă să le atenueze de-a lungul scrierii. Ea lucrează cu ardoare la fiecare sentiment, la fiecare pledoarie, la fiecare metaforă pe care o scrie și este una dintre cele mai apreciate figuri feminine ale epocii sale. Romantismul său este extraordinar și aringe cote maxime, numai că autoarea nu vrea să fie extrem de siropoasă și își temperează emoțiile în rândurile pe care le aduce în fața publicului. În acest jurnal este sinceră și face cumva un exercițiu de imaginație, care o va ajuta să redevină copila de odinioară, cea care visa la fel și fel de lucruri nebunești. Ajunsă la vârsta maturității, femeia înțelege că altceva caută, și anume liniștea și dragostea după care a tânjit întreaga viață.

Realismul ei se îmbină extraordinar cu frica de eșec, iar Jeni vine în fața noastră mai vulnerabilă ca niciodată. Jeni nu se teme de judecata aspră a publicului, se teme însă de toți demonii pe care nu a știut să-i îmblânzească în tot acest timp. Cartea ei este o dramă, de fapt, mai mult decât un jurnal. Este o iluzie, o metaforă extinsă în cele 300 de pagini ale unui manuscris pe care cu nonșalanță autoarea îl aduce în fața unui public, care o va devora. Va fi apreciată, iubită, urâtă și contestată, va crea vâlvă în epocă și stupoare printre apropiați, dar va refuza vehement să poarte o mască. Jeni alege să fie ea însăși, iar noi o vom însoți în această călătorie.

Pe site-ul nostru, la un click depărtare, cartea este de gpsit în mai multe ediții: Univers (2015), Humanitas (2015).