Joel Dicker - Enigma camerei 622

Joël Dicker s-a născut la 16 iunie 1985 și este un scriitor elvețian. El este din Geneva, un oraș în Elveția. Strămoșii lui Joel au venit la Geneva din Franța și Rusia. Joël a urmat școala din Geneva. Nu a fost niciodată foarte stimulat de academicieni, astfel că la 19 ani s-a înscris la o școală de teatru din Paris, la ”Cours Florent”. După un an, s-a întors la Geneva unde s-a înscris la Drept. El a absolvit masteratul de drept de la ”Universitatea din Geneva” în 2010. De la o vârstă fragedă, Joël a avut o pasiune pentru muzică și scris. Când avea șapte ani, a început ca muzician învățând percuție. La vârsta de 10 ani, Joël a fondat ”La Gazette des Animaux (Gazeta Animalelor)”, o revistă despre natură pe care a regizat-o timp de șapte ani. Pentru această revistă, a câștigat ”Premiul Cunéo” pentru protecția naturii și a fost numit „cel mai tânăr redactor-șef al Elveției ” de către ”Tribune de Genève.” La 20 de ani a făcut primele încercări ca scriitor de ficțiune. O scurtă povestire, "Le Tigre", a fost onorată în 2005 de către ”PIJA (Premiul Internațional pentru Tineri Autori francofoni)”. A fost publicat în antologia câștigătorilor de ”Hèbe Editions” (Elveția). Plăcerea de a-și vedea opera într-o carte publicată, l-a încurajat să își adune curajul și să înceapă să scrie un roman. După câteva încercări, el a scris ”Utimele zile ale taților noștri” un roman care spune povestea adevărată dar puțin cunoscută a ”SOE”, o ramură subterană a ”Serviciului Secret de Informații Britanic”. Această ramură, ”Special Operations Executive”, a instruit celulele de rezistență franceze în timpul celui de-al ”Doilea Război Mondial”. Joël a terminat manuscrisul în 2009, dar niciun editor nu l-a dorit. L-a pus deoparte într-un sertar, dar soarta a intervenit în cele din urmă. În 2010, Joël a înscris ”Ultimele zile ale taților noștri” la concursul pentru ”Premiul Ecrivains Genevois” (Premiul scriitorilor din Geneva). Acest premiu important este acordat romancierilor o dată la patru ani, dar numai pentru manuscrise nepublicate. Spre marea sa surpriză, Joël a câștigat acest premiu în decembrie 2010. Vladimir Dimitrjevic, redactor foarte respectat la editura ”L ’ Age d ’ Homme din Elveţia”, l-a contactat pe Joël la scurt timp după aceea şi s-a oferit să editeze cartea. Planul inițial era ca cartea să apară în Elveția în aprilie 2010. Vladimir Dimitrjevic a decis însă că subiectul va interesa şi francezii, astfel încât a sugerat amânarea cărţii până în septembrie 2010 şi co-editarea acesteia împreună cu editorul parizian Bernard de Fallois. Din păcate, Vladimir Dimitrjevic nu a văzut niciodată cartea publicată: în iunie 2010, el a fost ucis într-un accident de maşină în drum spre Paris. Cu toate acestea, în cei doi ani de la scrierea ”Ultimele zile ale taților noștri”, Joël lucra din greu la un nou roman contemporan. Mult timp a vrut să încerce asta: un roman american, lung și ”fără respirație”. El a studiat toate criticile pe care le primise pentru ”Ultimele zile ale taților noștri” și a decis să își scimbe stilul. Cât despre America de Nord, el știe foarte bine: cât a fost copil, și-a petrecut fiecare vacanță de vară în Noua  Anglie. Mai târziu a traversat părți din Quebec și Maine cu bicicleta. Un alt an a traversat Vestul Mijlociu, către Colorado, Montana și Wyoming. A trăit câteva săptămâni într-un cort în miticul Parc Național Yellowstone, pentru a observa urșii și lupii. De asemenea, a traversat Columbia Britanică și Yukon, până la Alaska. După doi ani de muncă grea, el a terminat „manuscrisul american ” în mai 2012.) ”Adevărul despre aventura lui Harry Quebert” are o lungime de 670 de pagini.

Romanul ”Camera 622” îl găsim la editura ”Trei” (2021). Într-o Elveție aparent liniștită, se întâmplă lucruri neașteptate: triunghiuri amoroase, trădări, melodrame, gelozii, jocuri de putere, crime. Într-o noapte de iarna, la Palatul Verbier are loc o crimă, dar care nu se concluzionează decât după mulți ani, când la același hotel ajunge un ceasornicar care va fi absorbit de acest caz, în camera 622.