John D. Barrow - Cartea infinitului

John D. Barrow a fost un fizician și cosmolog britanic, cunoscut pentru lucrările sale care combină știința cu filosofia, dar și pentru abordările sale inovatoare asupra unor teme complexe precum cosmologia, matematica, teoria relativității și infinitul.

Lucrarea "Cartea infinitului", publicată pentru prima oară în anul 2005, explorează ideea de infinit în știință, matematică, filosofie, cosmologie și chiar în artă și teologie. Autorul reușește, prin stilul său clar și rafinat, să transforme un subiect abstract și aparent intimidant - infinitul - într-o călătorie accesibilă și captivantă pentru o gamă largă de cititori. Cartea nu este un simplu tratat matematic sau filosofic, ci un mozaic interdisciplinar care reflectă asupra infinitului în toate formele sale - numerice, spațiale, temporale, cosmologice și chiar artistice. Barrow deschide cartea discutând despre originea conceptului de infinit. Deși pare abstract, ideea de infinit a fost prezentată în gândirea umană din Antichitate. Autorul face diferența între : infinitul potențial - ceva care poate continua mereu, și infinitul actual - o cantitate completă infinită. În prima parte a cărții, este explorat modul în care matematica a tratat ideea de infinit de-a lungul istoriei - de la grecii antici, și până la teoria mulțimilor moderne. Infinitul este prezentat atât ca o problemă filosofică, cât și ca un instrument matematic esențial, dar greu de controlat. Grecii, în special Aristotel, au considerat infinitul doar ca o idee potențială, nu o realitate. Aristotel considera că nu poți avea un infinit complet, ci doar o succesiune nesfârșită - ca atunci când numeri fără oprire. În această parte a cărții apare și discuția despre paradoxurile lui Zenon, care au pus sub semnul întrebării posibilitatea mișcării continue și a diviziunii infinite. Figura centrală a primei părți a lucrării este Georg Cantor. El este cel care a introdus ideea de infinit actual, demonstrând că nu toate infiniturile sunt egale: mulțimea numerelor naturale este infinit numărabilă, mulțimea numerelor reale este infinit nenumărabilă, deci mai mare decât prima. Cantor a dezvoltat teoria cardinalităților și noțiunea de transfinit - valori intermediare între finitudine și infinit absolut. Următorul capitol al cărții explorează infinitul în contextul universului și al legilor fizicii, concentrându-se pe întrebările fundamentale despre mărimea, vârsta și structura Universului. Autorul discută atât despre modelele cosmologice tradiționale, cât și despre cele mai recente teorii care abordează posibilitatea unui Univers infinit sau a unui multivers. Barrow începe prin a explora modelele cosmologice clasice, cum ar fi Universul static propus de Einstein, care a fost ulterior abandonat în urma descoperirii expansiunii Universului. În urma acestei descoperiri, realizate de Edwin Hubble, a apărut întrebarea dacă Universul este infinit sau finit, dar în expansiune. Teoria Big Bang-ului sugerează că Universul a avut un început fin, dar ar putea fi nelimitat în dimensiuni. În această teorie, expansiunea continuă poate sugera un Univers infinit în spațiu. În tradiția cosmologică clasică, timpul a fost văzut ca fiind liniar și finit - adică a început cu Big Bang-ul. Totuși, autorul ridică întrebarea dacă Universul este infinit în dimensiune. Dacă acesta este infinit în spațiu, ar trebui să fie infinit în trecut și în viitor. În această parte a cărții se discută despre modelele cosmologice ciclice (teoria unui Univers care se naște și se distruge continuu), care sugerează că timpul ar putea fi infinit, având faze de expansiune și contracție infinite. În cadrul discuției despre infinitate în spațiu, Barrow adresează conceptul de multivers - ideea că Universul nostru ar putea face parte dintr-un set infinit de universuri.

Volumul "Cartea infinitului" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Humanitas (2005) și Humanitas (2010).