John Galsworthy - Domeniul

John Galsworthy, născut la 14 august 1867, a fost un prozator englez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1932. La vâsta de douăzeci și opt de ani a început să scrie, la început pentru propriul său amuzament, apoi lucrurile devenind din ce în ce mai serioase. Primele sale scrieri au fost publicate sub pseudonimul John Sinjohn, fiind retrase ulterior. El consideră "The Island Pharisees", publicată în anul 1904, ca fiind prima sa lucrare importantă.

Cartea "Domeniul" începe cu o petrecere de vânătoare, organizată de domnul Pendyce. În toamna anului 1891, Horace Pendyce invită mai mulți oameni la Worsted Skeynes, moșia sa, pentru o vânătoare. Puține lucruri se schimbaseră la Worsted Skeynes de pe vremea stră-stră-stră-strabunicului domnului Pendyce. În calitate de stăpân al casei, acesta a luat, în mod natural, o poziție politică conservatoare, așteptându-se ca fiecare membru al familiei să îi urmeze exemplul. La petrecerea de vănătoare a fost invitat și George Pendyce, fiul cel mare al lui Horace și al lui Margery Pendyce, care acum își petrecea mare parte a timpului în Londra, devenind suficient de interesat de curse pentru a-și cumpăra propriul cal și a-l antrena pentru acel sport. De asemenea, era invitată și doamna Helen Bellew, o tânără foarte atrăgătoare, care se despărțise de soțul ei deoarece, pur și simplu, se săturaseră unul de celalalt, zvonindu-se că acum încuraja avansurile venite din partea lui George. În societatea englezp a acelor vremuri, separarea cuplurilor căsătorite era încă descurajată, pentru o doamnă aflată în această situație, încurajarea atențiilor unui domn atrăgea nenumărate critici. Din păcate, tânărul cuplu fusese văzut sărutându-se pasional la o petrecere dată de doamna Pendyce în săptămâna vânătorii. Cel care i-a văzut a fost reverendul Hussell Barter, rectorul parohiei Worsted Skeynes. La scurt timp după săptămâna vânătorii, Gregory Vigil, vărul doamnei Pendyce și protectorul doamnei Bellew, la rândul lui îndrăgostit de aceasta, a decis că situația lui Helen era intolerabilă, durând deja de prea mult timp. După ce a consultat-o pe doamna Pendyce în această privință, i-a cerut domnului Paramor, avocatul său, mai multe detalii pe tema divorțului. Paramor s-a declarat împotriva lui, deoarece trebuia să existe un motiv bine întemeiat pentru ca doamna să își dorească divorțul, dar și deoarece un asemenea act a fost mereu extrem de public și dureros, chiar și pentru cel care introduce acțiunea. Helen Bellew a fost supusă numeroaselor acuzații, necunoscute protectorului ei, din cauza relației ei tot mai apropiate cu George Pendyce.

Când domnul Vigil decide să continue acțiunea, doamna Pendyce discută problema cu reverendul Barter fără, totuși, să bănuiască câtuși de puțin sentimentele sale puternice, atât împotriva acțiunii de a intenta divorțul, cât și a doamnei Bellew. Domnul Barter a obiectat, desigur, din cauza a ceea ce el considera un act imoral, la care el însuși a asistat. El considera că soțul doamnei Bellew fusese neîndreptățit, și simțea că este de datoria lui creștină să-l facă conștient de acțiunea care urma să fie luată împotriva lui. În consecință, domnul Bellew a început procedurile înainte ca Gregory Vigil să aibă timp să facă acest lucru în numele doamnei Bellew. Între timp, George se îndrăgostise de doamna Bellew, simțind că nu mai poate trăi fără ea, fiind dispus să permită chiar ca numele și reputația lui să fie murdărire în instanțele de divoț, ca mai poi să se căsătorească cu femeia iubită. În plus, se îndatorase foarte mult din cauza jocurilor de noroc cu cai de care devenise dependent.

Cartea "Domeniul" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Litera (2012), Hyperion (1993) și Minerva (1973).