John Milton - Paradisul pierdut

John Milton este considerat părintele literaturii engleze. Născut în capitala Angliei, in iarna lui 1608, Milton scrie ode și poezii cu care urmărea să atingă valoarea epopeilor antice. Fiind un opozant al dogmatismului anglican, renunță la visul de a deveni preot. Scrie în special poezie, dar cochetează cu pamflete și chiar cânturi. Călătorește mult, studiază istoria, artele și este pasionat de figuri remarcabile, precum Galilei. Sub astfel de influențe ilustre, Milton va lăsa umanității o moștenire culturală de mare însemnătate. Se păstrează departe de politică și nu împărtășește nici ideile prezbiterienilor, nici pe cele ale independenților. Reușește însă să schițeze câteva studii renumite pe baza conflictelor de interese dintre partidele politice ale vremii. Aceasta este perioada în care scrie pamflete și câștigă aprecierea guvernului Cromwell, care  îi oferă un post de secretar general. Continuă să scrie poeme și proză politică și reușește cumva să îmbine viața de familie cu munca extenuantă din parlamentul britanic. Mai târziu, îi vor fi lăudate și apreciate scrierile, însă succesul real îl atinge cu poemul „Paradisul pierdut”, urmat de „Paradisul regăsit”.

„Paradisul pierdut” este considerat unul dintre cele mai importante poeme ale secolului al XIV-lea și opera ce l-a propulsat pe Milton în rândul celor mai mari poeți englezi. Publicat în 1667, poemul este un elogiu adus vieții de dinaintea săvârșirii păcatului originar. Tentația în care cade Adam, cel dintâi pământean zămislit de Dumnezeu este centrul scrierii lui Milton. Autorul surprinde, în cele 10 părți ale poemului, lumea de dinaintea răului și, mai târziu, lumea de după evenimentul crucial.

Într-un limbaj simplu, însă plin de semnificații ascunse, poemul redă nașterea lumii, evoluția lentă a acesteia și distrugerea ei. Ne referim aici la lumea lui Adam, lumea de dinaintea noastră, la paradisul pe care primii oameni nu au știut să îl păstreze. Aflăm, prin urmare, concepția scriitorului despre facerea lumii și ideile acestuia despre păcat și credință. Deși Milton nu s-a arătat niciodată un apărător al dogmelor bisericești, observăm care este atitudinea sa cu privire la existența raiului și iadului, raportarea la relația dintre Adam și Eva și concluziile personale despre păcatul capital.

Deși redactat simplu, textul este considerat o capodoperă a secolului, iar trimiterile directe către divinitate și studierea relației dintre om și Dumnezeu ridică opera lui Milton la un nivel superior. Este ușor să descoperim tendința autorului de a scoate în evidență capacitatea divinității de a testa specia umană și de a expune slăbiciunile muritorilor. O călătorie interesantă într-un paradis pierdut, după cum anunță și titlul, un elogiu adus divinității, o evocare incredibilă a unor scene celebre, o portretizare deosebită a lui Adam, acestea sunt elementele cu care surprinde John Milton. Poemul își are continuarea în cea de a doua parte, intitulată sugestiv „Paradisul regăsit”, care surprinde lumea de după căderea în păcat.

Cei care vor să cunoască o nouă abordare a religiei, o nouă manieră de prezentare a unor fapte și momente care au schimbat fața lumii, pot accesa site-ul anticariatului nostru pentru a descoperi mai multe ediții ale cărții, dintre care menționăm: Adevărul Holding (2012), Prietenii cărții (1996), Biblioteca pentru toți (1972).