John Saul - Mana dreapta a diavolului

Încă o lucrare magistrală semnată de John Saul, care reușește să ajungă în atenția publicului imediat ce vede lumina tiparului. După cum suntem obișnuiți, cartea este plină de suspans și de tot soiul de surprize neprevăzute. O istorie ciudată, câteva personaje cheie care vor condimenta acțiunea și un cititor avid să afle cât mai multe informații. În goana noastră pentru a cunoaște întreaga desfășurare de forțe, ne vom rătăci în detalii și vom fi de-a dreptul fascinați de imaginația debordantă a scriitorului. Trimiterile către forțe oculte, necunoscute nouă, vin imediat, iar prezentarea succintă a evenimentelor ne determină să ne dorim să aflăm mai multe.

Trebuie să trecem în revistă viziunea cinematografică a scriitorului, căci avem un adevărat recital cinematografic. Acest recital apare însă ca o sabie cu două tăișuri. Familia Conway se mută într-o nouă locuință, primită moștenire de la o rudă aflată pe patul de moarte, iar acesta este fenomenul declanșator al întregii acțiuni. Ceea ce trebuia să fie un moment de bucurie, se va transforma într-unul de cumpănă pentru eroii noștri. In conacul cel nou, vechi de zeci de ani de fapt, se petrec tot soiul de chestiuni ciudate. Comportamentul personajelor se schimbă radical, legăturile se degradează, iar stabilimentului întreg pare cuprins de o forță magică, necunoscută, dar extrem de puternică. Casa devine o închisoare, lucruri din ce în ce mai nebunești se petrec și forțele necurate par a pune stăpânire pe întreg arsenalul. Trebuie amintit că opera lui Saul se aseamănă foarte puternic cu lucrarea lui Stephen King, The Shining. Clișeele literare sunt multiple și chiar ideea unei case ca loc de desfășurare al acțiunii este deja celebră in literatura universală.

În cele aproximativ 400 de pagini, care văd lumina tiparului in anul 1999, nu vom avea niciun răgaz, nu vom putea să tragem nicio concluzie și nu vom reuși să asimilăm toate informațiile deodată. Astfel, vom savura fiecare pagina, nerăbdători să aflăm ce ne mai așteaptă, care este acum misterul ori ce obstacol este pus în calea protagoniștilor de această dată. Trebuie menționat, din nou, că Saul se inspiră puternic din literatura horror clasică și, deși nu aduce ceva nou, are un stil de povestire aparte, are un iz diferit și captează atenția prin detaliile de conținut.

Evident, finalul este abrupt, greu de interpretat și, cumva, previzibil. Nu reușim să ne desprindem de aerul sobru al poveștii nici măcar în ultimele capitole, ba chiar căutăm să aflăm cum a reușit Saul să conchidă astfel istorisirea. Operă va prinde bine la public și va fi folosită drept sursă de inspirație pentru mulți scriitori de acest gen. Pe site-ul nostru, aceasta poate fi găsită în mai multe ediții, dintre care amintim următoarele: RAO (2005), RAO (2004).