John Stuart Mill - Utilitarismul

John Stuart Mill, născut pe 20 mai 1806,  a fost unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai secolului al XIX, aducând o contribuție importantă la dezvoltarea utilitarismului. A fost o personalitate multilaterală, scriind tratate de economie și logică, dezvoltând filosofia utilitaristă și filonul tradiției empiriste engleze.

Cartea "Utilitarismul", publicată pentru prima oară în anul 1861, este un eseu scris de filosoful și economistul englez John Stuart Mill, care expune și apără utilitarismul în etică. Volumul a fost publicat inițial ca o serie de trei articole separate în Fraser's Magazine în anul 1861, înainte de a fi colectat și retipărit ca o singură lucrare în 1861. Desi a fost puternic criticat la publicare, de atunci, utilitarismul a câștigat o popularitate semnificativă, fiind considerat a fi "cea mai influentă articulare filosofică a unei morale umaniste liberale a secolului al XIX-lea". La scrierea lucrării sale, Mill a preluat multe elemente de la Jeremy Bentham - marele reformator juridic din secolul al XIX-lea, care, împreună cu William Paley, au fost cei mai influenți doi utilitariști englezi anteriori lui Mill. În cartea sa, autorul a încercat să dezvolte o formă mai rafinată de utilitarism care să se armonizeze mai bine cu morala obișnuită, evidențiind importanța în viața etică a plăcerilor intelectuale, a autodezvoltării, a idealurilor superioare și a regulilor morale convenționale.

În capitolul întâi, intitulat "Considerații generale", Mill observă că s-au înregistrat puține progrese în materie de etică. De la începuturile filosofiei, aceleași probleme au fost dezbătute din nou și din nou, filosofii continuând să fie în dezacord puternic cu privire la punctele de bază ale eticii. Mill susține că aceste dispute filosofice nu au afectat serios moralitatea populară, în mare parte pentru că morala convențională este substanțial utilitaristă.

În cel de-al doilea capitol, autorul formulează un singur principiu etic, cel al utilității sau al celei mai mari fericiri, din care spune că derivă toate principiile etice utilitare. În continuarea capitolului, Mill răspunde la o serie de critici comune aduse utilitarismului, printre care se numără faptul că: este o doctrină imorală, dându-i-se numele de doctrină a "oportunității"; nu reușește să recunoască faptul că fericirea nu poate fi obținută; îi face pe oameni reci și antipatici, prin concentrarea exclusivă pe consecințele acțiunilor, și nu pe trăsături precum motivele și caracterul, care necesită un răspuns mai sensibil și mai empatic; este o etică fără Dumnezeu; confundă bunătatea cu oportunitatea; nu reușește să recunoască faptul că în luarea deciziilor etice, de obicei, nu există timp pentru a calcula consecințele viitoare; ispitește oamenii să nu se supună regulilor morale obișnuite, invitându-i să ignore astfel de reguli atunci când par să intre în conflict cu fericirea generală.

Ca răspuns la acuzația conform căreia utilitarismul este o doctrină imorală, Mill abandonează punctul de vedere al lui Bentham, conform căruia plăcerile diferiră doar prin cantitate, nu prin calitate. El mai observă și faptul că majoritatea oamenilor care au experimentat atât plăcerile fizice, cât și pe cele intelectuale tind să le prefere, de departe, pe cele din urmă.

Ca răspuns la obiecția că, în general, nu există timp suficient pentru a analiza modul în care un anumit act ar putea afecta fericirea generală pe termen lung, Mill schițează o abordare pe două niveluri a eticii care acordă un loc important regulilor morale în etica luării deciziilor. S-a demonstrat de-a lungul timpului că regulile morale tradiționale precum "Tine-ți promisiunile" și "Spune adevărul" promovează bunăstarea societății.

Cartea "Utilitarismul" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Alternative (1994) și All (2014).