Jojo Moyes se naște pe 4 august 1969 în Londra, unde a lucrat ca dactilografă în alfabetul Braille la NatWest. A urmat facultatea de jurnalism la Total Holloway iar cu aceasta ocazie a primit o bursă de la ziarul The Independent care i-a permis să urmeze cursuri postuniversitare și să lucreze pentru ei timp de 10 ani. Când a decis să înceapă cariera de scriitoare, primul pas a fost făcut cu stângul pentru că a trimis trei manuscrise ce au fost refuzate. Având un copil mic și fiind însărcinată, a decis că dacă și a patra oară se va întâmpla la fel va renunța. Când le-a prezentat editorilor noul manuscris, licitațiile au început să apară și așa a luat naștere Adăpostul ploii în 2002. Aproape în fiecare an a reușit să uimească cu câte un best-seller, iar printre acestea se numără: Fata pe care ai lăsat-o să plece, Me before you sau Vara în care te-am întâlnit.
Romanul "Muzica nopții" a fost publicat pentru prima dată în limba engleză în anul 2008. În limba română apare în 2020 la editura Litera.
Isabel Delancey rămâne văduvă după ce soțul său, Laurent, a fost ucis într-un accident de mașină. Acuma ea trebuie să acorde singură suportul emoțional și financiar al copiilor săi, Kitty și Thierry. Când avocatul vine să îi vorbească despre facturi, moștenire și costurile pe care le suporta Laurent, femeia își dă seama că trebuie să se mute pentru că aici nu își permite să mai stea. Se mută din Londra în Norfolk unde o casă în stil spaniol a devenit valabilă peste noapte iar ea nu a stat pe gânduri. Vecinii săi, familia McCarthy, puseseră ochii demult pe casa ei și văzând că a fost vândută cât ai clipi, au decis să lupte din răsputeri pentru a o avea. Fiul lor nu era atât de interesat de treburile părinților, el voia să o cunoască pe Kitty cât mai îndeaproape. Pe măsură ce renovările casei iau amploare, aceeași soartă o au și crizele lui Isabel. Nu putea accepta ce i s-a întâmplat și mai ales, nu știa cum să facă față vieții de adult. Copiii necesitau prea multă atenție pentru că aveau și ei probleme, Thierry nu a mai scos un cuvânt de când tatăl său a murit iar Kitty era prea tânără pentru a face față îngrijirii unei familii. Noaptea totuși era liniște. În casă se auzea doar Isabel care cânta la vioara sa, iar în cer se auzea vocea sa care spunea că regretă că nu mai poate cânta în jurul lumii. Doar asta o ajuta să se țină pe picioare și să lupte pentru casa și familia sa.