Jokai Mor - Diamantele negre

Pe numele său întreg, Moric Jokay de Asva, Jokai Mor este unul din reprezentanții de seamă ai literaturii și culturii maghiare. Opera sa, cu o puternică tonalitate romantică, a fost apreciată de la bun început. În Anglia era comparat cu Charles Dickens, iar regina Victoria a mărturisit în repetate rânduri admirația pe care o avea față de lucrările scriitorului maghiar. Jokai Mor a fost un participant activ la istoria vremii, s-a implicat în Revoluția de la 1848, iar după 1897 a fost ales în parlament. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără și „Diamantele negre”, publicat în 1870. În limba română, cea mai cunoscută variantă a textului este cea publicată la Editura pentru Literatură Universală, în colecția „Clasicii literaturii universale”, în anul 1965. Aceasta poate fi găsită la Anticariatul Printre Cărți, alături și de alte ediții (de la editura Leda, din 2005, etc).

În „Diamantele negre”, Jokai Mor evidențiază viața industriașilor și aristocraților maghiari din secolul al XIX-lea și interacțiunea dintre aceste două clase. Romanul urmărește povestea lui Ivan Berend, proprietarul minei de cărbune Bondavara. Ivan este un bărbat abil și energic, având cunoștințe vaste în domeniul mecanicii. Deși are capacitatea de a-și mări afacerea, preferă să rămână la stadiul unei afaceri mai mici, dar stabile. De aceea, atunci când un sindicat încearcă să deschidă în apropiere o altă mină, mult mai mare, afacerea se prăbușește la fel de repede pe cât a fost ridicată, iar Ivan rămâne triumfător. Sigur, el dovedește tărie de caracter în această luptă, căci acceptă, deși constrâns, să împartă profitul cu angajații, ca el să nu fie părăsit pentru oferta mai bună a concurenței. Secretul său stă în „diamantele negre”, atât cele din pâmânt, cât și cele din ochii scânteietori ai lui Eveline. Descoperim astfel că Ivan este un bărbat cinstit atunci când vine vorba de iubire. Deși poartă în suflet o dragoste ascunsă pentru Eveline, intervine pentru a înlesni căsătoria acesteia cu un bancher, sperând că odată cu căsătoria fetei, el va putea reveni la liniștea obișnuită. În cele din urmă, Eveline, fata cu ochii negri ca și cărbunele, preferă să se întoarcă la lucrul în mină și devine soția lui Ivan. Ca multe personaje ale lui Jokai Mor, și Ivan devine un simbol al omului răbdător care este răsplătit pentru acțiunile sale și redă încrederea cititorului în valorile umane.

Pe parcursul romanului, scriitorul maghiar prezintă personaje importante, fiecare cu rolul său bine definit, toți ajungând, de la lucrătorii din mină, până la bancheri, prinți sau prințese, să influențeze firul acțiunii. Contesa Theudelinda, de exemplu, creează o intrigă plină de umor. Ea este femeia care se retrage la castel și încearcă să evite orice contact cu sexul masculin. Drept dovadă, singurul bărbat care poate intra în castel este duhovnicul ei, Abatele Samuel. Această decizie creează confuzie, la această confuzie fiind adaugată și problema zgomotelor fără sens pe care contesa le aude din pivniță. Abatele însuși este un personaj misterios, care se dovedește a fi un parvenit care încearcă, sub masca unui cleric patriot, să privatizeze terenurile Bisericii Catolice. Contesa Angela, verișoara contesei Theudelinda, devine simbolul fetei bogate și frumoase, dar fără noroc în dragoste, în favoarei Evelinei, prototipul fetei sărace, salvată de dragostea adevărată.

Jokai Mor pune în scenă povestea lui Ivan pe fundalul istoric al Ungariei. Bine documentat, scriitorul maghiar oferă cititorilor o adevărată frescă socială, cu imagini vivide atât ale lumii subterane a minelor de cărbuni, cât și ale vieții aristocratice din Pesta și Viena. Cititorul este fermecat de ritmul alert, neprevăzut al acțiunii și ajunge să îndrăgească personajele, așteptând, cu sufletul la gură, destinul fiecăruia.