Jokai Mor - Omul de aur

„Omul de aur” este cea mai cunoscută operă a scriitorului maghiar Jokai Mor. A fost publicat mai întâi în foileton în revista „A Hon” („Patria”) în anul 1872, în același an editura Athenaeum editând lucrarea lui Jokai Mor în cinci volume. Așa cum mărturisește autorul în prefața uneia dintre ediții, povestea romanului este bazată pe o poveste reală, pe care acesta a auzit-o de la sora bunicii sale. În timpul unei plimbări pe lacul Balaton, aceasta i-ar fi povestit despre o tânără văduvă și decizia ei de a se recăsători cu un bărbat pe care îl îndrăgise în trecut. „Omul de aur” conține, de asemenea, secvențe care se întâmplă în Komarom, orașul natal al scriitorului. Romanul lui Jokai Mor s-a bucurat de succes chiar de la început și a fost publicat, de-a lungul timpului, în mii de exemplare. În 2005, „Omul de Aur” a fost declarat, conform unui sondaj al Televiziunii Maghiare, al patrulea cel mai popular roman din literatura maghiară. În România, primele fragmente traduse din roman au apărut în 1904, însă o traducere integrală a romanului a fost publicată abia în 1959 la editura Tineretului. În prezent, romanul a fost editat în peste 10 ediții, aparținând mai multor edituri, printre care și Minerva, Venus sau Corint. Acestea se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre Cărți.

„Omul de aur” urmărește povestea căpitanului Mihaly Timar. În timpul unei călătorii pe Dunăre, acesta, împreună cu cei doi pasageri ai săi, grecul Euthym Trikalisz și fiica sa, Timea, înnoptează pe o insulă care încă nu aparține niciunui stat, fiind formată din aluviuni. Pe această insulă cei trei le descoperă pe Teraza și pe fiica sa, Noemi, refugiate acolo cu mai bine de 10 ani în urmă. Lucrurile încep să se schimbe când Trikalisz îi mărturisește lui Timar că este, de fapt, turc, fost guvernator, urmărit de sultan pentru a fi ucis. El îi spune că se otrăvise înainte, cuprins de teama de a nu fi prins de autorități și îi cere căpitanului să o ducă pe Timea la o rudă din Komarom. Ajuns în orașul maghiar, Timar descoperă într-un sac de grâu ud cumpărat o cutie plină de pietre prețioase și bani de aur. El reușește să înmulțească averea și devine cunoscut ca un „om de aur”, mai ales datorită grijii pe care o poartă celor care au nevoie. Reușita sa duce în final la moartea unchiului Timeei, iar Timar cumpără casa acestuia și i-o oferă cadou. Se căsătorește cu ea, deși aceasta nu are sentimente de dragoste pentru el. Timar ajunge din nou pe aceea insulă a nimănui și descoperă că Noemi este cea care îl iubește cu adevărat, această descoperire schimbându-i cu totul percepția asupra vieții. În final, ajunge să renunțe la viața sa plină de onoruri în schimbul unei vieții liniștite, însă această decizie va aduce multe schimbări pentru cei din jur.

Jokai Mor este un adevărat maestru al analizei, iar în „Omul de aur” cititorul este acaparat permanent de comparația celor două lumi, cea a banului, care corupe sufletul, și cea a comunității, a unei lumi primitive unde banul nu mai este cunoscut, care bucură sufletul și îi dă omului șansa de a trăi în comuniune cu natura. Deși Mihaly Timar are toată faima și stima de care se poate bucura un om în Ungaria și chiar primește titluri nobiliare, el alege, în cele din urmă, lumea simplă, alături de femeia pe care o iubește. Povestea din romanul lui Jokai Mor a inspirat mai mulți regizori, „Omul de aur” fiind ecranizat de patru ori. Cea mai cunoscută variantă este filmul lui Viktor Gertler din 1962, care a fost unul din cele mai apreciate filme la momentul apariției și chiar a pus din nou în valoare opera scriitorului maghiar.