Jon Kalman Stefansson - Intre cer si pamant

John Kalman Stefansson s-a născut pe 17 decembrie 1963 în orașul islandez Reykjavik. După ce a terminat liceul s-a mutat în vestul Islandei și a avut mai multe meserii, apoi a studiat literatura la Universitatea din Islanda însă nu a absolvit. A început să predea la liceu și să scrie pentru un ziar important și timp de trei ani s-a mutat în Copenhaga. Întors în țara sa natală a început meseria de bibliotecar și citind mult a decis să își încerce și el norocul. Prima lucrare publicată a fost "Șanțuri în ploaie" în 1996 cu care nu a reușit să ajungă în topuri. De abia când a publicat Lumina de pe munți a reușit să atragă atenția criticilor și a ajuns să fie tradus în peste 20 de limbi.

Romanul "Între cer și pământ" a fost publicat pentru prima dată în 2007 în limba islandeză. În limba română apare la editura Polirom în 2014.

Trecutul vine spre noi cu dorința de a ne spune povești. Așa începe totul, cu o poveste pe care multi au uitat-o dar cineva a scris-o pentru a o avea și peste 100 de ani. Ne aflăm în Islanda unde pescarii se pregătesc să plece în căutare de cod, singura sursă de hrană. Viețile lor sunt grele, marea este o surpriză întotdeauna și singura certitudine pe care o au este greutatea zilei de mâine. Sunt fericiți totuși și fac din fiecare zi aventură pentru că nu se știe niciodată când îți vei avea sfârșitul. Din grupul de bărbați despre care vom vorbi astăzi făceai parte Băiatul și prietenul său, Barour. Cel din urmă își uită impermeabilul acasă iar prietenii săi au încercat să îi ține de cald, însă își dă duhul. Asta se întâmplă când ești atras de poveștile din cărți și uiți că trebuie să pleci. Viața continuă la fel pentru toți în afară de Băiat care decide că e momentul să se oprească. Ori se întoarce în sat și renunță definitiv la pescuit, ori se sinucide pentru a se alătura lui Barour. Totul este ambiguu, narațiunea nu e una sigură, personajele uită numele celorlalți și singurul ce vorbește cu noi nu are nume. Totuși, acest băiat ne spune tot ceea ce trebuie să știm pentru a ne forma un peisaj al tristeții absolute ce ne va bântui pentru mult timp.